Belarus

Steagul Belarusului

Belarus care înseamnă Rusia Albă este o ţară cu suprafaţa de 208.000 kmp, fiind situată în partea de răsărit a Europei. Este mărginită de Rusia (N şi E), Ucraina (S), Polonia (V), şi Lituania şi Letonia (N). Capitala este la Minsk, iar ca principale oraşe sunt: Gomel, Brest Orcha, Moghiliov, Vitebsk, Grodno. Forma de guvernământ este republica, ziua natională este pe 27 iulie, iar limba vorbită este bielorusa/belarusa.

Istorie

Slavii orientali s-au aşezat în regiune prin secolele IX-XI, formând mici nuclee statale locale, care au intrat sub suzeranitatea Rusiei Kievene. Sunt atestate documentar pentru prima dată localităţile: Brest (oficial Brest-Litovsk) în anul 1017 şi Minsk în 1067. Invazia mongolilor denumiţi de ruşi tătari, din secolul al XIII-lea ce a dus la dizolvarea Rusiei Kievene, a făcut ca oraşele bieloruse să depindă pentru un timp de Hoarda de Aur. Creşterea puterii Ducatului Lituaniei i-a adus pe biloruşi sub conducere lituaniană. Unificarea Poloniei şi Lituaniei într-un singur stat federal, hotărâtă în 1569 la Lublin i-a adus pe bieloruşi sub stăpânire poloneză. Din această perioadă apare numele de Bielorusia adică Rusia Albă, deoarece albul era considerat simbolul apusului. Între secolele al XIV-lea şi al XVII-lea diferenţa dintre cele trei ramuri ale slavilor estici: bieloruşi, ruşi şi ucrainieni se accentuează. Influenţa poloneză devine preponderentă şi cultura bielorusă nu se dezvoltă decât în mediul ţărănesc. În 1772 după prima împărţire a Poloniei, Ecaternia cea Mare a Rusiei obţine jumătatea de est a Belarusului actual inclusiv oraşele Vitebsk, Moghiliov, şi Gomel. După a doua împărţire din 1793, Rusia primeşte Minscul cu regiunea centrală, iar în 1795 după o a treia împărţire primeşte şi restul teritoriului bielorus.

În 1917 ca urmare a revoluţiei ruse care a răsturnat regimul ţarist au ajuns şi la Minsk la putere bolşevicii. După pacea de la Brest-Litovsk încheiată în martie 1918, prin care regimul bolşevic din Rusia şi-a negociat cu Germania ieşirea din primul război mondial, cea mai mare parte a teritoriului Belarus a intrat sub administraţie germană. În acest moment a fost declarată Republica Populară Belarus a cărei independenţă a fost recunoscută de germani, însă noua republică a avut o viaţă scurtă , deoarece în noiembrie germanii au pierdut războiul, iar armata roşie a invadat Belarusul impunând un regim bolşevic fiind proclamată în 1919 Republica S. S. Bielorusă independentă. Un nou tratat de pace încheiat de această dată între Polonia şi Rusia în martie 1921 la Riga a prevăzut ca cele două ţări să preia părţi din teritoriul bielorus. Polonia preia partea de vest cu populaţie preponderant poloneză, cu Brest şi Liov. În 1922 Republica Sovietică Socialistă Bielorusă aderă la URSS.

Prin ocuparea şi împărţirea Poloniei în 1939 între Germania şi URSS, teritoriul primit de polonezi prin tratatul încheiat la Riga a fost returnat Belarusului. Această decizie s-a păstrat şi la sfârşitul celui de-al doilea război mondial prin semnarea unui tratat între Polonia şi Uniunea Sovietică, iar populaţia poloneză a fost deportată în masă în Polonia. Deşi era membră a URSS în 1945 primeşte propriul loc în ONU. Un eveniment deosebit de grav în 1986 l-a reprezentat explozia centralei nucleare de la Cernobîl din Ucraina care a contaminat şi o mare parte a Belarusului.

În 1991 a fost proclamată independenţa ţării, iar apoi participă după destrămarea URSS, alături de Rusia dar şi de Ucraina la formarea Comunităţii Statelor Independente (CSI). Rămânerea la putere a comuniştilor a întârziat implementarea economiei de piaţă, precum şi adoptarea unei noi constituţii (realizată totuşi în martie 1994). Alegerile prezidenţiale din iulie 1994 au adus la putere un preşedinte pro rus, Alexander Lukaşenko care a instaurat un regim autocratic. Se produce apropierea de Rusia în contextul apariţiei ideii de unificare susţinută de preşedinte însuşi, însă, în 1997 procesul de unificare stagnează deoarece apar diferende privind condiţiile unificării, ba mai mult, la un moment dat se tensionează relaţiile cu Rusia. Regimul dictatorial Lukaşenko i-a determinat în 2006 pe miniştrii de externe din statele membre ale Uniunii Europene ca să decidă interzicerea accesului pe teritoriul uniunii pentru presedintele Lukaşenko precum si pentru alţi 30 de oficiali bieloruşi.

Organizare administrativă

Harta Regiunilor Belarusului

Belarusul este organizat în 6 provincii ce au păstrat denumirea sovietică de voblast. Ele poartă numele oraşelor desemnate ca centre administrative. Exceptie o face oraşul Minsk aflat în provincia Minsc dar care fiind capitala are statut special nefiind inclus în niciun voblast.

(Indica- tiv)	Regiunea	Reşedinţa
1	Capitala Minsk
2	Regiunea Brest	Brest
3	Regiunea Gomel	Homiel
4	Regiunea Hrodna/(Grodna)	Hrodna
5	Regiunea Mahilou/(Moghilău)	Mahiloŭ
6	Regiunea Minsk	Minsk
7	Regiunea Vitebsk	Viciebsk

Legături externe

• Despre Ambasada Belarusului