Boală

Boala este o stare disfuncțională a unui sistem viu în raport cu cerințele vieții, având ca trăsături specifice: deficiențe de adaptare, deficiențe în activitate și deficiențe în evoluție. Boala este o viață limitată în libertatea ei. (K.Marx)

Din punctul de vedere gnoseologic ideea de boală este o categorie de constructe cognitive, categorie contradictorie cu categoria sănătate. Conceptele de boală și de sănătate se exclud reciproc deoarece ele reflectă în mod fundamental două stări reale ce nu pot coexista. O entitate bolnavă nu poate fi și sănătoasă și invers acolo unde este sănătate nu este boală. Există autori care declară că termenul de boală este greu de definit avînd în vedere mulțimea factorilor și complexitatea interacțiunii lor în determinarea existenței bolii. Totuși boala poate fi definită prin raportare la direcția și sensul vieții având în vedere că pentru om este importantă existența și evoluția sa dinspre biotic spre social și spiritual.

Sănătatea la individ este parțială, individul fiind sănătos numai într-o parte a sa. Riscul bolii este mai mare la individ ca ființă întreagă decât la părți ale individului deoarece probabilitatea ca un sistem să fie afectat de elementele sale este mai mare, sistemul fiind dependent de toate elementele și de relațiile dintre ele. Se presupune în mod rațional că nu există individ bolnav în întregime și nici sănătos în întregime. Boala tuturor componentelor unui individ este echivalentă cu procesul muririi și în final cu moartea. Sănătatea integrală a unui individ este echivalentă cu prezența și funcționarea normală a tuturor componentelor individuale și a individului întreg în condițiile vieții. O stare de sănătate totală ar presupune ca mediul în care individul trăiește să fie staționar ceea ce în realitate nu este. Din această cauză individul este permanent dezechilibrat și se poate aprecia că sănătatea totală este un deziderat spre realizarea căruia tinde printr-un permanent efort de armonizare cu lumea în care trăiește. Lumea în ansamblul său fiind în neîntreruptă devenire și activitate de obținere a sănătății este o activitate permanentă.

Explicarea bolii

Explicarea bolii trebuie să pornească de la rostul sau funcția individului viu în lume. Individul viu în lume nu trăiește nici în sine nici pentru sine. Fiecare individ viu are un rost, un rol, o funcție în lume. Lumea nu începe cu individul viu și nici nu se sfârșește cul el. Înțelegerea rațiunii de a fi a fiecărui individ viu este prima sarcină de rezolvat pentru înțelegerea bolii și a relației bolii cu sănătatea. Separarea funcției unice a individului în lume de individ și de problemele lui parțiale este o primă piedică în înțelegerea și explicarea bolii și a contradictoriului ei, sănătatea. Rolul individului în lume dă întreaga structură a existenței sale. Întreaga configurație individuală și starea de boală sau de sănătate se stabilesc în funcție de acest rol unic și esențial. În virtutea organizării sistemice a individului în jurul funcției, a rolului său în viață se poate stabili dacă ceva din el este bolnav sau sănătos dacă el ca întreg este bolnav sau sănătos. În măsura în care starea actuală a unei părți a individului lucrează la realizarea rostului său în lume acea parte este sănătoasă. În măsura în care o parte a individului împiedică realizarea rostului său în lume acea parte este bolnavă. Prin relația de cauzalitate, în măsura în care individul își joacă rolul în lume este sănătos și în măsura în care individul nu își împlinește rolul nu este sănătos. Aceste condiții principiale pentru înțelegerea bolii depășesc soluțiile parțiale date de diviziunea muncii medicale soluții care sunt viabile, utile în măsura în care integrează părțile în individ și individul în sistemul lumii. De aceea cunoașterea stării de boală se începe prin verificarea funcțiilor și apoi prin verificarea suportului funcțiilor.

Clasificarea bolilor

Pornind de la criteriul organizării sistemice a lumii, starea de boală a individului trebuie identificată în raport cu nivelul la care apare disfuncția. Astfel disfuncția individului în lume trebuie considerată prin raporturile pe care individul le are cu Universul de la cele mai îndepărtate entități până la cele mai apropiate. De aceea bolile indivizilor se diferențiază după locul și rolul pe care individul viu îl ocupă în Univers. Din această cauză clasificarea bolilor trebuie să pornească de la natura individului bolnav ( vegetal, animal, uman) identificând boli specifice indivizilor din fiecare regn viu și de la rolul pe care individul îl joacă în interiorul regnului respectiv.

Dacă individul este din regnul vegetal urmărirea stării de boală trebuie făcută dinspre condițiile, cauzele și legile geologice, minerale și vegetale în ultimul rând ajungând la factori interni individului vegetal.

Pentru stabilirea bolii unui individ din regnul animal trebuie urmărită filiera condițiilor, cauzelor și legilor minerale, vegetale și animale și apoi factorii organismici. Pentru individul uman identificarea bolii și a factorilor săi este cea mai complexă dintre toate identificările patologice deoarece locul și rolul omului în lume este altul decât al ființelor vii vegetale și animale.

În cazul individului uman urmărirea factorilor patologici vine dinspre raportul cu Universul, spre raportul cu Natura și Umanitatea.

În ceea ce privește raporturile individului uman cu Umanitatea starea de boală se identifică pornind de la analiza raportului comunității din care face parte, în speță a poporului din care este cu restul Umanității. În cazul în care raportul unui popor este contradictoriu, disfuncțional cu Umanitatea atunci aceste deficiențe majore vor avea corespondent în starea individului uman al poporului respectiv. După identificarea raportului poporului cu Umanitatea pentru a vedea starea de boală sau de sănătate a individului uman trebuie examinate raporturile pe care omul individual le are cu propriulpopor. Și acest aspect determină starea sănătății individului. Apoi se examinează relațiile individului cu organizațiile interne ale poporului din care face parte. Relațiile disfuncționale cu organizațiile poporului indică starea sanitară a individului uman. Examinarea stării sanitare a individului uman trebuie să continue la nivel mai apropiat de individ anume prin observarea raporturilor dintre individ și grupurile umane cu care se întâlnește în viețuirea lui. Grupurile stabilesc relații diverse și specifice cu indivizii și în aceste puncte de intersecție cu grupul se poate vedea îndeplinirea rolului pentru care individul respectiv există. În măsura în care grupurile au un rol social pozitiv raporturile cu aceste grupuri arată boala socială individului. Aceasta relație cu comunitățile sociale indică aspectul sociopatologic al individului uman. În cadrul interacțiunilor grupale individul uman poate releva raporturile sănătoase sau maladive cu cultura colectivității din care face parte și în care își trăiește viața. Din acest punct de vedere există sau poate exista o boală culturală a individului uman care la rândul său determină starea de boală a spiritului său .

Abia după depășirea concentrică descrescătoare a raporturilor cu Natura și Societatea se poate examina cu certitudine starea de boală spirituală a omului care constă de asemenea în pierderea sensului existenței în lume pierdere ce duce la dizarmonii ale cunoașterii, ale acționării și ale activității contemplative caracterizate în ansamblu prin lipsă de unitate, de coerență și integritate spirituală.

Starea de boală psihică este determinată dinspre spiritul individual dereglat sau dezintegrat și dinspre Natură prin sistemul său biologic alterat. Bolile psihice sunt condiționate de pierderea integrității spiritului în lume fapt ce suprimă orientarea activității psihice și de dezorganizare a componentelor biotice ale trupului uman îndeosebi a sistemului neuronal.

Bolile trupului sunt boli ale organismului, ale aparatelor (sau subsistemelor, neuronal, endocrin, circulator, etc.) și boli ale organelor. La toate nivelurile biotice ale organismului apare o dereglare a funcției principale și a subfuncțiilor precum și a substratului material al funcției respectiv a subfuncției (anomalie de dezvoltare, leziune morfologică, tulburare biochimică etc.

Starea de boală umană este o stare condiționată multinivelar în funcție de zonele de rupere a relației cu lumea ca întreg. La orice nivel se separă individul uman de lume această rupere duce la boală (boală socială, boală spirituală, boală psihică, boală somatică).

Bibliografie

Popescu Paul-Neveanu, 1978, Dicționar de psihologie, Editura Albatros, București

Gorgos Constantin, 1985, Vademecum în psihiatrie, Editura medicală,București