Sistem

De la Metapedia
Salt la: navigare, căutare

Sistemul este un întreg sintetizat dintr-o mulţime de părţi care constau în element, subsistem, relaţie şi rol, părţi care sunt relativ invariante în raport cu anumite reguli de transformare. Sistemul este întregul care posedă caracteristici generale deosebite de ale părţilor care îl alcătuiesc şi ireductibile la însuşirile părţilor sale. Este o existenţă nouă, sintetizată şi distinctă de părţile sale, de mediul în care se află şi de existenţele cu care interacţionează.


Caracterizare

Compoziţie

Toate sistemele conţin o mulţime de părţi numite suporturi sau relate care se prezintă ca subsisteme şi elemente. Subsistemele sunt compuse din elemente. Elementele sunt cele mai simple părţi ale sistemului care mai au proprietăţi utilizabile în sistem. Aceste suporturi sunt condiţia primă a existenţei sistemului deoarece fără ele nu există relaţii, interacţiuni şi fără relaţii nu există structură iar structura este o premisă a realizării funcţiei sistemului, a întregului, funcţie care este raţiunea de a fi a sistemului însuşi.Ansamblul sistemului este condiţionat de către subsisteme sau elemente.Elementele şi subsistemele se pot modifica numeric (cantitativ) între anumite limite fără să altereze calitatea întregului.

Structură

Structura este mulţimea legăturilor între părţile componente precum şi între părţi şi sistem ca întreg. Mulţimea interacţiunilor din sistem dă calitatea sistemului de a fi integrativ pentru părţile sale, tinzând la realizarea funcţiei sale. Structura fiecărui sistem are un algoritm propriu de apariţie şi existenţă. Algoritmul structurii generează mulţimea relaţiilor parte-parte (element-element, element-subsistem, subsistem-subsistem) şi parte-întreg.Dependenţa sistemului faţă de structură stă şi în faptul că schimbarea poziţiei componentelor, modificarea tipului de interacţiuni dintre părţi poate schimba calitativ întregul chiar dacă numărul părţilor rămâne constant. În cadrul sistemului fiecare suport are un rol care îl obligă la o mulţime de legături cu celelalte componente ale sistemului şu cu sistemul ca întreg.

Funcţie

Un sistem are un o raţiune de a fi în lume, un rol. Funcţia sistemului este rostul existenţei lui. Rolul sistemului în conjunctura în care există determină compoziţia, structura şi integralitatea sistemului.Astfel la o anumită funcţie a sistemului sistemul va îngloba numai anumite componente de o anumită calitate şi va impune numai anumite relaţii între componente, care satisfac funcţia respectivă. Distingem o funcţie generală a sistemului şi funcţii specifice. De asemenea în interiorul sistemului există o mulţime de funcţii îndeplinite de subsistemele şi elementele sale, funcţii care se subordonează funcţiei principale generale a sistemului.


Integralitate

Integralitatea este proprietate a sistemului generată de specificul legăturilor dintre părţile lui. Întregul subordonează funcţional elementele şi subsistemele sale componente faţă de sine şi de rolul lui. Sistemul se comportă ca existenţă intregitoare fiind relativ independent faţă de părţile componente. El apare ca o totalitate omogenă şi relativ independentă faţă de părţile sale. Independenţa sistemului faţă de componentele sale se manifestă prin faptul că modificarea cantitativă şi calitativă a părţilor între anumite limite nu influenţează proprietăţile esenţiale ale sistemului.

Clasificare

Pe criteriul domeniul de existenţă distingem:


Sistem natural (ex. sistem solar, sistem planetar, etc)

Sistem social, (ex. sistem social capitalist, sistem social socialist etc.)

Sistem spiritual (ex. teorie, doctrină, operă).


Pe baza complexităţii distingem:

Sistem simplu: ex.

Sistem complex: ex.

Sistem hipercomplex: ex.


Diviziune

Pe fundamentul raportului cu realitatea există:

Sistem real cu subclase pe nivel de existenţă:sistem fizic, sistem chimic, sistem biologic, sistem psihic, sistem social, sistem cultural, sistem spiritual.

Sistem realizabil: ex. sistem tehnic proiectat

Sistem posibil: ex. sistem logic

Sistem imposibil: ex. sistem utopic


Pe criteriul raportului cu mediul distingem : sistem închis (care nu interacţionează cu ambianţa) şi sistem deschis (care interacţionează cu abianţa).


Din punctul de vedere al activismului sistemului deosebim: sistem static ( pasiv) şi sistem dinamic (activ).


Din perspectiva modului de funcţionare distingem: sistem liniar şi sistem neliniar.


Pe fundamentul reglării există următoarele clase de sisteme:

Sistem reglat (organizat din exterior)

Sistem autoreglat (autoorganizator)


Sub raportul perfectibilităţii avem: sistem imperfectibil şi sistem perfectibil.


Sistemul perfectibil poate fi în raport cu efectul informaţiilor: sistem neinstruibil sau sistem instruibil.

Sistemul instruibil poate fi după agentul instruirii: sistem alterinstruibil ( este instruit pe baza informaţiilor furnizate din exterior) sau sistem autoinstruibil ( instruibil pe baza informaţiilor acumulate din experienţa proprie).


Bibliografie

  • Ion Banu, (1978), Dicţionar de filozofie, Editura Politică, Bucureşti
  • Gheorghe Enescu, (1985), Dicţionar de logică, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti
  • Ursula Şchiopu, (1979), Dicţionar enciclopedic de psihologie, Tipografia Universităţii, Bucureşti