Costache Olăreanu

Costache Olăreanu (n. 1 iulie 1929, Huşi - d. 23 septembrie 2000, Iaşi) a fost un scriitor român.

A urmat Facultatea de Psihologie-Pedagogie din Bucureşti, făcând ultimul an la Cluj. Membru al Şcolii de la Târgovişte, grupare literară din care mai făceau parte şi Radu Petrescu, şi Mircea Horia Simionescu. Cei trei prieteni şi membri ai şcolii de la Târgovişte au debutat în volum, Mircea Horia Simionescu în 1968, Radu Petrescu în 1970, iar Costache Olăreanu în 1971, cu Vedere din balcon.

În 1978 publicase cea de-a doua carte, Confesiuni paralele, iar cea de-a treia, din 1979, Ucenic la clasici, a primit în 1980 Premiul Uniunii Scriitorilor.

Tot în 1980 vede lumina tiparului Ficţiune şi infanterie, poate cea mai lăudată carte a sa, la concurenţă cu Ucenic la clasici, iar în restul deceniului va publica: Fals manual de petrecere a călătoriei în 1982, Avionul de hârtie în 1983, Cvintetul melancoliei în 1984, Cu cărţile pe iarbă în 1986, Dragoste cu vorbe şi copaci în 1987.

După 1990, în primii ani de postcomunism, deşi se pensionase între timp, va fi şef al Inspectoratului pentru Cultură al Municipiului Bucureşti, director general în Ministerul Culturii şi director al Editurii Fundaţiei Culturale Române, de la cârma căreia se retrăsese de circa un an. În aceşti ani a publicat Poezie şi autobiografie, Caiete vechi şi sentimentale, Lupul şi chitanţa, Scrisoare despre insule şi Merci pour les covrigi. Câteva dintre cărţile mai vechi i s-au reeditat. Tocmai apăruse ediţia a doua a Cărţilor pe iarbă, de asta-dată sub titlul Sancho Panza al II-lea. A fost ultima sa apariţie antumă.

S-a stins din viaţă la 23 septembrie 2000 nu departe de Huşi-ul natal, la Iaşi, unde fusese transportat după ce se simţise rău la Vaslui, unde prezidase juriul unui festival de umor.