Drumul Doinei. Arma cuvântului la Mihai Eminescu

Coperta cărţii

Drumul Doinei. Arma cuvântului la Mihai Eminescu este o lucrare care aşa după cum afirmă şi autorul, domnul Radu Mihai Crişan, sintetizează în ea ideile-axă ale gândirii lui Mihai Eminescu din diferite domenii: politic, economic şi social. De asemenea, scopul autorului este acela de a-l reda pe însăşi Eminescu, folosindu-i propriile cuvinte, astfel încât semenii noştri să îi poată cunoaşte opera.

Cartea cuprinde patru părţi principale: TESTAMENTUL POLITIC AL LUI MIHAI EMINESCU; CÂT DE ”RETROGRAD” ESTE MIHAI EMINESCU? 7 răspunsuri unui procuror; DA! SUNT REACŢIONAR! Învierea Neamului întru Mihai Eminescu; şi DRUMUL DOINEI. Arma cuvântului la Mihai Eminescu.

Cuprins

1 Testamentul politic al lui Mihai Eminescu
2 Cât de “retrograd“ este Mihai Eminescu? 7 răspunsuri unui procuror
3 Da! Sunt Reacţionar! Învierea Neamului întru Mihai Eminescu
4 DRUMUL DOINEI. Arma cuvântului la Mihai Eminescu.
5 Legături externe

Testamentul politic al lui Mihai Eminescu

O caracterizare a Testamentului politic al lui Mihai Eminescu o face însăşi autorul în cea de-a doua parte a cărţii Cât de retrograd este Mihai Eminescu? 7 răspunsuri unui procuror la pagina 48:

este mesajul militant eminescian, alcătuit din înseşi cuvintele lui Mihai Eminescu, aşa cum le-a încredinţat el eternităţii, prin scrisul său jurnalistic;
constituie, deopotrivă, atât o analiză lucidă a vieţii politice din România, cât şi o mărturisire de credinţă făcută de Mihai Eminescu neamului său;
dezvăluie, fără menajamente, bolile politice şi economice care macină organismul ţării şi formulează direcţii de acţiune realiste, menite să-l însănătoşească.

Testamentului politic al lui Mihai Eminescu este cuprins în citatul de mai jos:

„Nu voim să trăim într-un stat poliglot, unde aşa numita patrie este deasupra naţionalităţii.

Singura raţiune de a fi a acestui stat, pentru noi, este naţionalitatea lui românească. Dacă e vorba ca acest stat să înceteze de-a fi românesc, atunci o spunem drept că ne este cumplit de indiferentă soarta pământului lui.

Voim şi sperăm nu o întoarcere la un sistem feudal, ce nici n-a existat cândva în ţara noastră, ci o mişcare de îndreptare a vieţii noastre publice, o mişcare al cărei punct de vedere să fie ideea de stat şi de naţionalitate.” (Mihai Eminescu)

Cât de “retrograd“ este Mihai Eminescu? 7 răspunsuri unui procuror

În cea de-a doua parte, Cât de “retrograd“ este Mihai Eminescu? 7 răspunsuri unui procuror, este prezentat interviul luat domnului Radu Mihai Crişan de către doamna Dr. Irina Airinei, redactor la Radio România Cultural, din data de 9 august 2005. În timpul acestui interviu, domnul Crişan a trebuit să răspundă unor întrebări ca din rechizitoriul unui veritabil procuror.

Întrebare: Eminescu autor de testament politic?
Răspuns: Personalitatea creatoare a lui Mihai Eminescu înseamnă, cu nimic mai prejos decât poetul: un economist profund şi un sociolog de fineţe, în simbioză deplină cu un geniu profetic şi cu un român autentic.

Şi cum fireşte, sociologicul şi economicul, în interdependenţa lor, determină politicul, iar acesta, la rândul său, le modelează pe amundouă, este de la sine înţeles că orice investigaţie a unei realităţi naţionale e, prin însăşi natura obiectului său, obligată să le integreze organic pe toate trei. Aşa a ajuns Eminescu gânditor politic.

Întrebare: Cine şi de ce ar avea interes să blocheze accesul publicului la scrierile politice ale lui Mihai Eminescu?
Răspuns: Dacă Eminescu, aşa cum o serie de cercetători oneşti au demonstrat, reprezintă axa spiritului românesc, cum să interpretăm întemniţarea timp de zeci de ani a scrisului său doctrinar, inclusiv a unei considerabile părţi din opera poetică, la fondul de carte interzis de către o guvernare dovedit-deznaţionalizatoare. Sau cum să înţelegem mulţimea de blasfemii puse în circulaţie pe seama lui, neadevăruri care au otrăvit conştiinţele atâtor generaţii la rând?

Întrebare: De când este Mihai Eminescu Dumnezeu?
Răspuns: Întrucât, pentru naţiunea română, marele luminător de conştiinţă hotărât de Dumnezeu, avem toate temeiurile să fim încredinţaţi că este Eminescu, înseamnă că aceia care se străduiesc să-i întineze imaginea, aduc, prin acţiunea lor, ofensă lui Dumnezeu, adică blasfemează.

Întrebare: Naţiunea: realitate etnică, adică rasială?
Răspuns: De o gravitate extremă este sinonimia pe care legislaţia ţării o face între cetăţenie şi naţionalitate, concepte care, de fapt, exprimă realităţi diferite:
- cetăţenia: starea juridică a unui om de a fi supus al unui stat naţional;
- naţionalitatea: apartenenţa prin naştere a unei persoane fizice la o anumită etnie.

Întrebare: Eminescu: xenofob şi antisemit?
Răspuns: Atât termenul «xenofobie», cât şi cel de «antisemitism» sunt actualmente folosiţi impropriu. Înţelesul lor autentic este:
- 1.xenofobia: frică faţă de străini - înţeleşi ca persoane (inclusiv colective: neamuri) -, iar nicidecum de ură împotriva lor. Obârşie: xeno – străin şi phobos – frică;
- 2.antisemitismul: aversiune faţă de semiţi – înţeleşi tot ca persoane. Cuvântul «semiţi» desemnează toate cele mai bine de 20 de neamuri descendente ale patriarhului biblic Sem, care neamuri includ, ironia sorţii, şi pe arabi, dar şi pe evrei.

În ceea ce-l priveşte pe Eminescu, consider, (…) că ambele acuzaţii ce i se aduc (…) sunt lipsite de legitimitate. Adversitatea sa declarată şi totală faţă de (…) spoliatori, în majoritate străini, n-a avut niciodată un suport etnic, ci economic şi social.

Întrebare: Sunteţi antisemit?
Răspuns: După părerea mea, nu sunt nici antisemit şi nici filosemit. Sunt conştient că Mântuitorul Iisus s-a întrupat ca om în sânul poporului evreu, consider practice învăţămintele Vechiului Testament, admir profunzimea cugetării rabinice şi nu-i consider pe evrei ca sursă a tuturor relelor lumii. Totodată, consider că adevărata lor misiune în lume este să ofere celorlalte etnii, ca model benefic pentru propăşirea fiecăreia dintre ele, tăria coeziunii iudaice.

Întrebare: Care este testamentul politic eminescian?
Răspuns: Nu voim să trăim într-un stat poliglot, unde aşa numita patrie este deasupra naţionalităţii.

Singura raţiune de a fi a acestui stat, pentru noi, este naţionalitatea lui românească. Dacă e vorba ca acest stat să înceteze de-a fi românesc, atunci o spunem drept că ne este cumplit de indiferentă soarta pământului lui. Voim şi sperăm nu o întoarcere la un sistem feudal, ce nici n-a existat cândva în ţara noastră, ci o mişcare de îndreptare a vieţii noastre publice, o mişcare al cărei punct de vedere să fie ideea de stat şi de naţionalitate.

Da! Sunt Reacţionar! Învierea Neamului întru Mihai Eminescu

Termenul şi înţelesul de reacţionar sunt explicate la pagina 57 de domnul Crişan în felul următor: reacţiunea certifică o stare perfect normală, întemeiată pe înseşi legile fizicii. Amintiţi-vă elementarul principiu al acţiunii şi reacţiunii. Sesizaţi de îndată că reacţiune înseamnă reacţie, adică răspuns al unei entităţi la influenţa exercitată asupra sa de către o altă entitate. Dealtfel, biologii, şi nu numai ei, pot certifica oricând că reactivitatea este una dintre caracteristicile fundamentale ale oricărui organism viu şi sănătos.

Potrivit aceluiaşi domn Crişan, autorul cărţii, acestă parte reprezintă DOIMEA CEA DE O FIINŢĂ a testamentului politic eminescian. Iar cuvintele lui Eminescu sunt azi parcă mai actuale ca niciodată: Ţara nu mai poate merge cu această organizare favorabilă reputaţiilor uzurpate, fără de pericolul de-a înceta să fie ţară românească.

Reacţie ca încercare a unei reconstrucţiuni istorice anterioare fanariotismului, nu mai e cu putinţă în România şi nu suntem utopişti pentru a cere ceea ce n-ar fi cu putinţă nici pentru Dumnezeu din ceruri.

În ţara noastră e de ajuns dacă se asigură înaintarea meritului şi a muncii; e destul atâta, şi numai pentru atâta se cere reorganizarea socială.