Egipt

De la Metapedia
Salt la: navigare, căutare
Steagul Egiptului

Egiptul (Republica Arabă Egipt) este o ţară cu suprafaţa de 1.001.449 kmp, situată în partea de nord-vest a Africii, şi care se întinde atât pe continentul african cât şi pe cel asiatic (Peninsula Sinai). Este mărginită de Israel, Arabia Saudită şi Marea Roşie (E), Sudan (S), Libia (V), şi Marea Mediterană (N). Capitala este la Cairo, iar ca principale oraşe sunt: Alexandria, Gaza, Suez, Port Said, Assuan, Mahalla el Kubra. Ţara este organizată în 26 de provincii (“guvernorate”). Limbile vorbite sunt araba, franceza şi engleza.


Geografie şi economie

Relieful Egiptului este constituit dintr-un mare podiş, însă cea mai mare parte a ţării este deşert în proporţie de 96%, şi doar 4% din teritoriu este locuibil şi cultivabil.Un rol deosebit de important îl au Nilul şi Canalul de Suez. Nilul împare podişul în două părţi,de est şi de vest, plecând de la o laţime de 5 km din sud şi ajungând la 25 km în nord. Partea de nord a Nilului ce cuprinde şi delta este joasă şi foarte fertilă, reprezentând o regiune prielnică pentru cultivarea bumbacului.

Clima Egiptului este una aridă denumită climă tropicală continentală, şi doar pe ţărmul Mării Mediterane are o climă subtropicală mediteraneană.

Istorie

Egiptenii s-au format ca popor din amestecul unor triburi nomade aflate în nord-estul Africii. Mai târziu în mileniul al IV-lea î.Hr. au trecut la viaţa sedentară. S-au aşezat în Valea Nilului, şi au trecut la practicarea agriculturii.

La conducerea ţării s-a succedat un număr de 31 de dinastii. Cronologia dinastiilor este împărţită pe perioade şi ani: În perioada timpurie între 3200 î.Hr. -2778 î.Hr. ţara este condusă de primele două dinastii. Potrivit tradiţiei primul faraon a fost Menes, el fiind cel care a unificat Egiptul prin anul 3000 î.Hr. În perioada Egiptului vechi (2660 î.Hr. -2160 î.Hr.) se succed la conducere dinastiile începând cu a treia şi până la a şasea. Regele Djoser din a treia dinastie a rămas celebru datorită construirii piramidei în trepte de la Saqqarah. Regatul şi-a atins apogeul în timpul celei de-a patra dinastii. Acum sunt construite la Giseh celebrele morminte ale regilor Keops, Kefren şi Mikerinos. Conflictele pentru putere şi asasinatele au dus la căderea Regatului Vechi. Prima perioada intermediară a dinastiilor de la a şaptea la a zecea (î.Hr. 2160-2040 î.Hr.) este caracterizată de tulburări politice şi sociale. Situaţia se stabilizează odată cu venirea la putere a dinastiei a XI-a care împreună cu a XII-a dinastie au condus Egiptul în perioada Regatului Mijlociu (2040 î.Hr. -1785 î.Hr.). Capitala este mutată la Teba. Conform tradiţiei tebane faraonii ce au urmat la putere au fost înmormântaţi în Valea Regilor. Egiptul cucereşte Siria şi Nubia. Urmează a doua perioadă intermediară (1785 î.Hr. -1552 î.Hr.) când conduc dinastiile de la a treisprezecea până la a şaptesprezecea. Debutul acestei perioade a consemnat divizarea Egiptului în două. Acest lucru a favorizat invazia hicsoşilor care au ocupat Egiptul de Jos, în timp ce faraonii locali au rămas la conducerea Egiptului de Sus. În perioada Regatului Nou (1552 î.Hr.-1070 î.Hr.), de la a optsprezecea până la a douăzecea dinastie, cunoscut şi ca : Noul Imperiu sau Al doilea Imperiu teban, Egiptul devine una din marile puteri din orient. Se remarcă faraonii: Thoutmosis III, Amenophis IV, ereticul devenit Akhenaton şi Ramses II. În timpul celei de-a treia perioade intermediare (1070 î.Hr.-712 î.Hr.), alternează la putere dinastiile a douăzeci şi una până la a douăzeci şi patra. Egiptul s-a scindat din nou, fapt care favorizează ajungerea la putere a unor faraoni străini. Perioada târzie (712 î.Hr.-332 î.Hr.) este a dinastiilor de la a douăzeci şi cincea până la a treizeci şi una. După anul 671 î.Hr. asirienii invadează ţara şi pun un ca guvernator un prinţ libian, care ulterior îşi declară independenţa şi fondează cea de-a douăzeci şi şasea dinastie. În anul 525 î.Hr. perşii cuceresc Egiptul si alternează la conducere cu cei egipteni. Odată cu cucerirea Imperiului Persan în anul 332 î.Hr., Alexandru Macedon a preluat şi Egiptul.

Din 1882 devine colonie britanică, în timp ce din 1914 capătă statutul de protectorat britanic. În 1922 obţine o independenţă formală, iar în 1953 este proclamată republica. Din 1971 este adoptată denumirea de Republica Arabă Egipt.

Organizarea politico-administrativă

Localizarea Egiptului
Stema Egiptului

Egiptul este organizat sub forma a 26 de regiuni:

Legături externe

ru:Арабская Республика Египет