Horia Lovinescu

Horia Lovinescu (n. 28 august 1917, Fălticeni - d. 16 septembrie 1983, Bucureşti) a fost un dramaturg român contemporan, recunoscut pentru piesele sale de teatru de idei.

Este nepotul de frate al criticului Eugen Lovinescu.

Opera

Debutează în teatru cu piesa Lumina de la Ulmi în anul 1954. Abordează aici problemele şi locul intelectualitaţii în societate, cu trimitere evidentă la problematica social politică. Piesa e o capodoperă a teatrului proletcultist, imitat după teatrul sovietic contemporan epocii stalinismului triumfător.

Piesa Citadela sfărâmată, scrisă în 1955, a avut un mare succes, fiind ecranizată şi tradusă în mai multe limbi sub titlul Familia Dragomirescu.

Rând pe rând apar: Oaspetele din faptul serii, Hanul de la răscruce, O întâmplare, Surorile Boga”, ... Şi pe strada noastră, Revederea, Febre sau Moartea unui artist.

În 1963, la „Editura pentru Literatură”, apare volumul Teatru care cuprinde cea mai mare parte din piesele enumerate mai sus.

La editura Cartea Românească au apărut în volum, în anul 1971, alte patru piese: O casă onorabilă, Al patrulea anotimp, Jocul vieţii şi al morţii in deşertul de cenuşă, Şi eu am fost în Arcadia.

Teatrul lui e unul de idei, cu conflicte acute. Întâmplările se desfăşoară cu intensitate şi dramatism. Horia Lovinescu e un constructor de teatru modern, psihologic deşi utilizează speciile şi modalitaţile consacrate ale genului.

Dramaturgie

• Citadela sfărâmată

• Surorile Boga

• Moartea unui artist

• Lumina de la Ulmi (piesă de teatru realist socialistă)

• Petru Rareş

• O casă onorabilă

• Al patrulea anotimp

• Jocul vieţii şi al morţii în deşertul de cenuşă

• Paradisul

• Negru şi roşu, (postum)

Legături externe

• Situl oficial al familiei Lovinescu
• Articolul lui Ioan Stanomir din revista Observator cultural despre Lumina de la Ulmi:[1]