Ioan Slavici

Ioan Slavici (n. 18 ianuarie 1848 la Şiria, judeţul Arad - d. 17 august 1925 la Crucea de Jos, în apropiere de Panciu, judeţul Vrancea) a fost un scriitor şi jurnalist român.

Biografie

Debutează în Convorbiri literare (1871), cu comedia Fata de birău. Împreună cu Eminescu pune bazele Societăţii Academice Sociale Literare România Jună şi organizează, în 1871, Serbarea de la Putna a Studenţimii române din ţară şi din străinătate. La finalul anului 1874, se stabileşte la Bucureşti, unde este secretar al Comisiei Colecţiei Hurmuzachi, profesor, apoi redactor la Timpul. Împreună cu I. L. Caragiale şi G. Coşbuc, editează revista Vatra. În timpul primului război mondial, colaborează la ziarele Ziua şi Gazeta Bucureştilor. Premiul Academiei Române (1903).

Opera

Cele mai reprezentative lucrări ale sale sunt:

Nuvele

• Popa Tanda
• Scormon
• Gura satului
• Budulea Taichii
• Moara cu noroc
• Comoara
• O viaţă pierdută
• Vatra părăsită
• O jertfă a vieţii
• Pădureanca

Romane

• Mara
• Din 2 lumi
• Cel din urmă armaş
• Din bătrâni

Poveşti

• Zâna Zorilor
• Floriţa din codru
• Ileana cea şireată
• Doi feţi cu stea în frunte
• Petrea-Prostul
• Limir-Imparat
• Spaima-zmeilor

Drame istorice

• Bogdan Vodă
• Gaspar Graziani

Memorii

• Închisorile mele
• Amintiri
• Lumea prin care am trecut

Bibliografie

• Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu : Dicţionarul scriitorilor români. vol. IV. Bucureşti, 2002