Jocul Ursului

Jocul Ursului este un obicei popular străvechi de iarnă practicat şi astăzi de români. Coregrafia cea mai spectaculoasă şi mai complexă a jocului este întâlnită în localităţile rurale din Moldova. Costumul de “Urs” şi măştile sunt realizate cu multă ingeniozitate impresionând prin diversitatea tipologică şi plastică. De asemenea şi celelalte elemente caracteristice: de recuzită, textile, melodiile şi dansul, sunt bogate şi variate.

“Jocul Ursului” a fost şi este încă present în aşezările româneşti situate de-a lungul Carpaţilor răsăriteni şi de sud, ca o reprezentare simbolică a fertilităţii şi fecundităţii associate reînvierii ciclice a naturii. Transfigurare ceremonială a aceleiaşi străvechi concepţii despre lume, “Jocul Ursului” cunoaşte astăzi unele schimbări în direcţia amplificării momentelor de spectacol popular . Cea mai autentică şi valoroasă formă de practicare a obiceiului s-a păstrat în judeţul Bacău, pe Valea Trotuşului, unde “Jocul Ursului” continuă să fie o manifestare a tuturor membrilor colectivităţii. Ca şi în trecut, nucleul obiceiului îl constituie costumul de urs, realizată dintro blană naturală de animal, cu cap cu tot. Blana este îmbrăcată şi jucată cu frenezie de un tânăr, condus şi “comandat” de un “ursar”. Împreună cu ei merg şi câţiva “Bădănari” (nişte personaje mascate) meniţi a anunţă “venirea ursului”, de la o gospodărie la alta. În present, numărul acestor personaje a crescut substanţial (25-30 de mascaţi), iar funcţia lor simbolică s-a amplificat, având rolul de a satiriza diversele racile ale caracterului uman, prin intermediul obiectelor de recuzită (măştile de cap).