Krishna

Krishna în ipostaze clasice: cântând la flaut sau însoţit de consoarta sa Radha

Krishna (कृष्ण în devanagari, în AITS kṛṣṇa, pronunţat în AFI /'kɹ̩ʂ.ɳə/ conform sanscritei clasice) este una din cele mai venerate zeităţi în Hinduism considerat a fi a opta încarnare(avatar) a marelui zeu al trinitaţii hinduse(Trimurti), Vishnu. Este prezentat de cele mai multe ori ca un tânăr păstor de vaci, cântând la flaut (bansuri), precum în Bhagavata Purana, sau ca un tânăr prinţ care oferă îndrumări filozofice, precum în Bhagavad Gita.

Cel mai comun în hinduism este venerarea lui Krishna ca avatar al lui Vishnu, considerat zeu suprem în şcolile Vaishnava. În cadrul Vaishnavismului Gaudiya, Krishna este considerat sursa tuturor avatarelor (inclusiv Vishnu) fiind văzut ca întrupare a lui Brahman sau Dumnezeu.

Krishna şi poveştile cu care este asociat sunt prezente în multe tradiţii filozofice şi teologice hinduse. Deşi uneori există diferenţe în ceea ce priveşte detaliile, există învăţături comune tuturor. Acestea includ încarnarea divină, o copilărie şi tinereţe pastorală, precum şi viaţa ca luptător eroic şi învăţător.

Principalele scripturi în care se găseşte povestea vieţii lui Krishna sunt: Mahabharata, Harivamsa, Bhagavata Purana, şi Vishnu Purana.

"În Mahabharata, Krishna este atât om, cât şi zeu. Cele mai vechi părţi ale epopeii pot data din jurul anului 400 î.e.n., când cultul lui Krishna începe să fie atestat, deşi vechimea sa era probabil mult mai mare. Panini, gramaticianul din secolul al IV-lea î.e.n., amintea despre adorarea lui Krishna sub numele de Vasudeva. Inscripţii din secolele al III-lea şi al II-lea se referă la Vasudeva ca fiind zeul zeilor (deva deva)."

Repere antice

Texte sursă

Cele mai vechi trei texte care conţin spaţii largi dedicate vieţii, faptelor spirituale şi învăţăturii lui Krishna sunt Mahabharata(ce conţine binecunoscuta scriptură Bhagavad-gita), Harivamsa(un text considerat un appendix al Mahabharatei) şi Bhagavata Purana,toate trei fiind atribuite celebrului înţelept şi sfânt Vyasa care este considerat a fi şi autor al Vedelor.

Mahabharata

În Războiul Kurukshetra descris în Mahabharata, Krishna luptă de partea Pandava, fiind strategul acestei armate.

Mahabharata este primul text antic ce oferă o imagine atât divină cât şi umană celui care avea să devină unul din cele mai mari simboluri ale Hinduismului.Dacă la aceasta se adaugă faptul că Bhagavad-gita nu este decat un capitol al Mahabharatei iar Harivamsa este considerată o completare se poate spune ca Mahabharata este textul cel mai vechi şi mai important în crearea şi răspândirea imaginii lui Krishna.

Mahabharata creionează atât imaginea unui erou luptător cât şi pe aceea a unui mare învăţător divin sau maestru spiritual. Războiul Kurukshetra este descris ca o luptă atât umană cât şi celestă. Zeii înşişi se implică de o parte sau de alta, dar mai ales de partea lui Krishna. Principalul oponent al lui Krishna este Karna în viziunea lui Alf Hiltebeitel iar imaginea de erou luptător a lui Krishna se desăvârşeste prin învingerea oponentului său principal care este decapitat printr-o săgeată a lui Arjuna, discipolul arhetipal al lui Krishna.

Bhagavad-gita este cea mai cunoscută parte a Mahabharatei şi în timp devine o scriptură indepedentă, un simbol al întregii filozofii hinduse şi o "sinteză atât spirituală cât şi intelectuală a lungii istorii a gândirii indiene"

"În India Bhagavad-gita este considerată cu mare veneraţie, fiind trecută în rândul Upanishadelor(titlul său complet fiind Bhagavad-gita-upanishad). După editarea sa în Calcutta şi traducerea în engleză şi în diverse limbi moderne indiene, Gita - aşa cum i se spune în mod prescurtat în India - a cunoscut o mare faimă, devenind cartea de căpătâi a fiecărui indian cultivat."

Harivamsa

Numită şi Harivamsa Purana împreună cu Bhagavata Purana şi Vishnu Purana sunt cele trei texte considerate sursă primară pentru informaţia despre prima parte a vieţii lui Krishna.

Conform tradiţiei hinduse sciptura este atribuită lui Vyasa nevând alt autor uman sau istoric. Literal înseamnă neamul,descendenţa, genealogia sau clanul lui Hari care este un alt nume al lui Vishnu, are trei mari capitole intitulate Harivamsha Parva, Vishnu Parva, Bhavishya Parva. Textul contine informatii care descriu în amănunţime nu numai copilăria şi tinereţea dar şi viaţa lui Krishna după războiul Kurukshetra.

Puranele

Purana înseamnă "ceea ce a fost înainte" sau în timpurile antice şi sunt considerate o a patra etapă a dezvoltării Hinduismului prin prisma textelor sale, dupa cea vedică, upanishadică şi cea epică. Textele puranice sunt clasificate în Mari Purane(Maha Purana) şi Purana minore sau secundare(Upa Purana) după importanţa ce le-a fost atribuită uneori diferite culte considerând purana minore ca făcând parte din cele majore, cum este cazul lui Shiva Purana.

Bhagavata Purana conţine cele mai multe informaţii despre Krishna în comparaţie cu celelalte. "Este cel mai extins Purana din cultul Vishnuit şi, cum s-a mai zis, cel mai popular, deoarece este dedicat lui Krishna." Este atribuit tot lui Vyasa.

Vishnu Purana şi Brahma Vaivarta Purana fac parte tot din cele 18 Maha Purana şi glorifică viaţa lui Krishna ca întrupare divină.

Alte texte

O altă referiţă antică este regăsită în Chandogya Upanishad(3.17.6), datat secolul VI î.e.n.,ce îl menţionează pe Krishna, fiul lui Devaki, ca discipol al lui Ghora Angirasa care îl învaţă pe Krishna filozofia Chandogya, filozofie pe care Krishna o va expune în Bhagavad-gita.

Viaţa

Naşterea

Naşterea lui Krishna: Părinţii săi îl scot pe ascuns din închisoare spre a-i salva viaţa din mâinile regelui Kamsa. Pictură de Raja Ravi Varma(1890)

Mulţi dintre cei care se apleacă asupra scripturilor ce relatează naşterea lui Krishna consideră povestea naşterii mai degrabă simbolică decât reală şi o consideră pe Devaki, mama lui Krishna, o fecioară, chiar dacă textul spune despre Krishna că va fi al optulea ei copil. Devaki este vazută ca principiul feminin suprem iar cifra opt nu reprezintă decât poziţia lui Krishna între întrupările sau avatarii divini în aceasta interpretare. Acest lucru este sustinut şi de tradiţia populară.

Eduard Schure în Marii Iniţiaţi îşi intitulează chiar un capitol al relatării vieţii lui Krishna “Fecioara Devaki”, interpretând scriptura destul de diferit de înţelesul ei literal. Această teorie este susţinută şi de faptul ca soţul lui Devaki şi posibilul părinte biologic al lui Krishna poartă în fapt un nume al lui Vishnu sau Dumnezeu: Vasudeva. Şi alţi autori care tratează mitul naşterii din fecioară în vechile religii, raportându-l evident şi la naşterea lui Iisus, iau in considerare această variantă.

Bhagavata Purana, cea mai veche scriptură alături de Mahabharata ce relatează viaţa lui Krishna, vorbeşte explicit despre naşterea lui Krishna nu în urma uniunii sexuale dintre Devaki şi Vasudeva ci prin apariţia miraculoasă a lui Dumnezeu(Vasudeva) care o binecuvântează pe Devaki, gest pe care îl regăsim aproape identic în scriptura creştină făcut de arhanghelul Gabriel. Dealtfel Schure atrage atenţia asupra “sensului simbolistic al legendei” şi citează un pasaj din Atharva-Veda în sprijinul acestei construcţii, pasaj ce relatează despre naşterea unui mântuitor.

“Slavă ţie, Devaki!El va veni încoronat de lumina, fluviu pur emanat de marele suflet şi stelele vor păli înaintea splendorii Sale. El va veni şi viaţa va sfida moartea şi el va reîntineri sângele tuturor fiinţelor. El va veni mai dulce ca mierea, mai neprihănit decât mielul sau gura unei fecioare şi toate inimile vor fi copleşite de iubire. Glorie, glorie, slavă ţie Devaki!”

Literal scripturile relatează cadrul tensionat şi miraculos în care are loc naşterea lui Krishna astfel. Mama acestuia Devaki şi soţul ei Vasudeva sunt aruncaţi în închisoare de către fratele ei, Kamsa, un rege despotic şi malefic ce ajunge pe tron detronându-şi şi încarcerându-şi tatăl, o întrupare a unui demon spune scriptura, care odată ce află dintr-o profeţie că urmează a fi detronat şi ucis de al optulea fiul al surorii sale doreşte să o ucidă pe loc dar este convins să o lase în viaţa alături de soţul acesteia, însă ucigându-le primii şase copii născuţi.

Al şaptelea copil, Balarama, scapă miraculos printr-un transfer al embrionului în pântecul unei alte soţii a lui Vasudeva, Rohini.

Odată Krishna născut cei doi părinţi se lamentează divinităţii despre posibilul destin tragic şi al acestui copil, moment în care Dumnezeu le apare sub forma zeului Vishnu şi îi asigură că va salva copilul îndemnandu-i să îl ducă unor părinţi adoptivi. Porţile închisorii se deschid miraculos şi cei doi părinţi îl scot pe noul născut ducându-l părinţilor săi adoptivi: Yasoda şi Nanda şi luând în schimb fetiţa abia născută a acestora.

Cand regele Kamsa încearcă să o ucidă pe fetiţă aceasta se transformă în binecunoscuta şi teribila zeiţă Durga care îi confirmă încă o dată regelui sfârşitul tragic şi îl informează că acela care îl va invinge, Krishna, a supravieţuit.

Ziua de naştere a lui Krishna poartă numele Krishna Janmashtami şi este sărbătorită la sfârşitul lunii august sau începutul lunii septembrie, conform calendarului hindus. Credincioşii postesc şi nu adorm înainte de miezul nopţii, momentul în care se consideră că s-a născut Krishna.

Legături externe

• Krishna în diverse enciclopedii
• Hare Krishna - cântec devoţional You Tube