Liga Apărării Naţional-Creştine

Liga Apărării Naţional-Creştine (prescurtat LANC) a fost un partid politic de orientare naţionalistă şi anti-iudaică din România, în perioada interbelică.

Congresul de înfiinţare a avut loc în 4 martie 1923, în Aula Universităţii din Iaşi. Preşedinte a fost ales profesorul Alexandru C. Cuza. Codreanu a fost însărcinat cu organizarea LANC pe întreaga ţară. La 26 martie 1923, Parlamentul României modifică art. 7 din Constituţie, dînd din oficiu cetăţenie deplină tuturor evreilor aflaţi pe teritoriul ţării. LANC s-a împotrivit acestei măsuri şi a îndemnat studenţimea la manifestări de protest. Au loc ciocniri cu poliţia. În aceste mişcări studenţeşti un rol important l-a avut Corneliu Codreanu, pe atunci membru LANC, ulterior fondator al Mişcării Legionare.

LANC a avut sub guvernarea Averescu (1926 - 1927) un număr de 10 deputaţi. În anul 1927 un grup de tineri condus de Corneliu Zelea Codreanu se desprinde din Ligă şi formează Legiunea Arhanghelul Mihail. Motivul plecării a fost faptul că nu izbutise să obţină un loc de deputat în alegerile din mai 1926.

Transformare în Partidul Naţional Creştin

În 14 iulie 1935, la Iaşi, Liga Apărării Naţional Creştine a fuzionat cu Partidul Naţional Agrar condus de Octavian Goga, formîndu-se Partidul Naţional Creştin.