Corneliu Zelea Codreanu

De la Metapedia

Salt la: navigare, căutare
Corneliu Zelea Codreanu

Corneliu Zelea Codreanu (n. 13 septembrie 1899 - d. 30 noiembrie 1938) a fost liderul carismatic al Mişcării Legionare cunoscute oficial sub denumirea de Legiunea Arhanghelul Mihail sau mai târziu sub numele de Garda de Fier.

Legionarii se refereau la Corneliu Zelea Codreanu cu numele de Căpitanul (după căpitanii de haiduci), acesta având controlul absolut al organizaţiei până la asasinarea sa, în 1938. Organizaţiile Noua Dreaptă şi Legea Străbună se revendică drept succesorii Mişcării Legionare şi se călăuzesc după personalitatea lui Codreanu, o figură spirituală şi un sfânt al Bisericii Ortodoxe Române.

Cuprins

Biografie

A fost fiul profesorului Ion Zelea Codreanu şi al Elizei Zelea Codreanu, provenind dintr-o străveche familie de pădurari. A fost ales de trei ori deputat în Parlamentul României[1]. A fost căsătorit cu Elena Zelea Codreanu şi au avut o fiică prin adopţie pe nume Cătălina[2].

Chiar dacă sonoritatea numelui ancestral de familie al tatălui său este poloneză – Zelinski: „În timpul ocupaţiei austriace şi anume în epoca posterioară anului 1786, când Bucovina a trecut sub administraţie poloneză, devenind, după expresiunea d-lui prof. Iorga, în «Histoire des roumains de Bucovine» pag. 61: «un simplu district al Galiţiei», numele de Zelea a fost transformat de autorităţi, în şcoală sau în armată, în acela cu rezonanţă poloneză de Zelinski[3].

Minifişă sintetică: „Familia Codreanu sunt români autentici din comuna Igeşti, jud[eţul] Storojineţ, provincia istorică Bucovina, care de fapt este nordul Moldovei. Numele ancestral nu era de Codreanu, ci(;) de Zelea. În vechea limbă românească, cuvântul «Zelea» înseamnă «cel perfect». Din familia verbului «a zeli - zelire». La 50 de ani de la anexarea Bucovinei(;) autorităţile au făcut un recensământ al populaţiei şi din oficiu, (;)în scopul de deznaţionalizare a românilor, (;)Emin a devenit Eminovici, Porumbescu a devenit Golumbovici şi Zelea a devenit Zelinski. În 1899 tânărul de 21 de ani Ion Zelinski a emigrat din Bucovina - Buchenland şi a venit în Moldova, unde în anul 1900 şi-a schimbat numele din Zelinski în Codreanu şi a devenit profesor de limba germană la Liceul din Huşi. Când a intrat în politică alături de prof. A.C. Cuza, prof. Ion Codreanu şi-a reluat numele ancestral de Zelea şi astfel toţi descendenţii săi se numesc Zelea-Codreanu”., (Şerban Milcoveanu, "Teroarea de Stat până la 22 decembrie 1989", volum editat fără scop lucrativ de Asociaţia foştilor preşedinţi ai Studenţimii persoană juridică şi Liga pentru apărarea Adevărului Istoric persoană juridică, Bucureşti, 2004, pag. 199) [4].

Mama lui Corneliu Zelea Codreanu, Eliza Brauner, este fiica româncei Marita Sârghii și a românului ortodox, după mamă, Costache Brauner. La rândul său Costache Brauner este fiul româncei Cernea și al lui Adolf Brauner de origine german bavarez. Așadar, toți antecesorii lui Corneliu Zelea Codreanu sunt români, cu excepția unui străbunic al mamei, Adolf Brauner, care era un german deznaționalizat[5].

Studii

A urmat cursurile şcolii primare la Iaşi şi Huşi, iar între anii 1912-1916 a fost înscris la liceul militar de la Mănăstirea Dealu.

A fost admis la Facultatea de Drept din Iaşi, unde a devenit preşedinte al Societăţii Studenţilor în Drept, organizaţie pe care a dizolvat-o pentru a fonda, în 1922 "Asociaţia Studenţilor Creştini". S-a făcut remarcat prin baricadarea în interiorul instituţiei, ca formă de protest la adresa deciziei conducerii Universităţii de a începe anul şcolar fără tradiţionala slujbă religioasă.

Participarea la Primul Război Mondial

La 16 ani participa la Primul Război Mondial, deşi încă nu avea vârsta minimă necesară încorporării. Între 1917 şi 1918 a urmat cursurile Şcolii Militare de Infanterie de la Botoşani. Anii de armată îi dezvoltă un puternic spirit al ordinii, disciplinei şi onoarei.

Cariera politică

Corneliu Zelea Codreanu

Devine membru al Gărzii Conştiinţei Naţionale în 1919, motivat de caracterul anticomunist al organizaţiei. În 1920 ia parte la acţiunile de înăbuşire a revoltei comuniste de la Atelierele CFR Nicolina. Urmează câteva luni de studiu la Berlin şi Jena. Se reîntoarce în ţară pentru a lua parte la manifestările studenţeşti prin care se cerea limitarea numărului evreilor în învăţământul superior.

Fondează în 1923, împreună cu prof. univ. Alexandru C. Cuza, Liga Apărării Naţional Creştine, partid care lupta pentru drepturile românilor. În 1924 aflat în legitimă apărare îl împuşcă în pe prefectul de poliţie Manciu, şi este achitat în urma unui proces, care a arătat că era nevinovat.

În urma disensiunilor apărute în cadrul L.A.N.C., se desprinde de mişcare şi fondează, împreună cu Ion Moţa, Corneliu Georgescu, Ilie Gârneaţă şi Radu Mironovici, "Legiunea Arhanghelul Mihail".

În cursul anilor următori, au loc o serie de ample manifestaţii împotriva corupţiei parlamentare, a evreilor şi a comunismului. O trăsătură fundamentală a Legiunii Arhanghelul Mihail a fost promovarea ortodoxismului, stabilind o legătură structurală între creştinismul ortodox şi "românitate". C. Z. Codreanu şi partidul său doreau transformarea României în stat naţionalist. În cartea sa "Pentru legionari", C. Z. Codreanu semnalizează pericolul reprezentat în viziunea sa de democraţia liberală, care ar duce la acapararea puterii în stat de către inamicii statului român, "evreii": "democraţia sfarmă unitatea neamului românesc, expunându-l dezbinat în faţa blocului unit al puterii iudaice". Pentru el, "Legiunea Arhanghelul Mihail va fi mai mult o şcoală şi o oaste, decât un partid politic". Legionarii au asasinat drept pedeapsă pentru nelegiuirile făcute doi prim-miniştri în funcţiune (Ion Gheorghe Duca şi Armand Călinescu), un fost prim-ministru (N. Iorga) şi mai mulţi foşti miniştri (V. Madgearu, G. Marinescu, Iamandi etc.) Legionarii au încercat să-l asasineze şi pe regele Carol al II-lea, care era inamicul numărul unu al ţării pentru ordinul de asasinare a lui Codreanu şi pentru pierderea teritoritoriilor româneşti: Cadrilaterul, Nord-Vestul Transilvaniei, Bucovina de Nord şi Basarabia.

În primăvara lui 1931 cu toate piedicile puse de guvern, şi nu au fost putine, devine pentru prima dată parlamentar, ca deputat de Neamţ. În 1932, cu toate că Mişcarea Legionară a fost dizolvată, candidaturile nu au mai putut fi împiedicate astfel încât, la 17 aprilie tatăl lui Corneliu Codreanu, profesorul Ion Zelea Codreanu obţine şi el un loc de deputat în judeţul Tutova[6].

Ca urmare a deciziei abuzive şi neconstituţionale a lui I.G. Duca de dizolvare Gărzii de Fier din 1933, s-a format în 1935 din elementele organizaţiei dizolvate un nou partid denumit Totul pentru Ţară avându-l ca preşedinte pe generalul Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, apoi pe inginerul Gheorghe Clime. În realitate partidul era condus de Corneliu Zelea Codreanu. La alegerile din decembrie 1937, partidul a obţinut 66 de mandate[7].

Anterior acestor alegeri din 1937, Corneliu Zelea Codreanu şi Iuliu Maniu încheiaseră un pact prin care conform spuselor lui Maniu, ţarăniştii şi legionarii doreau să facă o puternică opoziţie împotriva guvernului liberal[8].

Procesul şi asasinarea

În urma unui răspuns dat lui Nicolae Iorga ("eşti un necinstit sufleteşte"), care acuzase Mişcarea Legionară, este trimis în instanţă pentru ultraj adus unui demnitar în exerciţiul funcţiunii. Este condamnat la şase luni detenţie. În luna mai 1938 este readus în instanţă şi condamnat la zece ani de muncă forţată.

În noaptea de 29/30 noiembrie 1938 este asasinat, împreună cu alţi 13 legionari (Nicadorii şi Decemvirii), din ordinul lui Carol al II-lea, de jandarmii care îl transportau la închisoarea din Jilava. Asasinatul a avut loc în pădurea Tâncăbeşti, din apropierea Capitalei.

Citat

Colaboraţi la Metacitat „Deodată, asupra mulţimii s'a aşternut tăcerea. Un om înalt, de o frumuseţe întunecată, îmbrăcat într'un costum naţional alb, a intrat în curte, călare pe un cal alb. S'a oprit lângă mine, şi n'am putut să văd nimic monstruos sau rău în el. Dimpotrivă. Zâmbetul lui copilăresc, sincer, radia peste mulţimea săracă, şi el părea a fi cu ea, dar, în chip misterios, şi în afara ei. Harismă nu este un termen potrivit pentru a defini forţa stranie ce emana din acest om. Era mai degrabă pur şi simplu o parte a pădurilor, a munţilor, a furtunilor de pe crestele acoperite de zăpadă ale Carpaţilor, a lacurilor şi râurilor. Aşa stătea, tăcut, în mijlocul mulţimii. Nu avea nevoie să vorbească. Tăcerea lui era elocventă; părea să fie mai puternică decât noi, mai puternică decât ordinul prefectului care interzisese cuvântarea lui. O ţărancă bătrână, cu părul alb, şi-a făcut semnul crucii pe piept şi a şoptit către noi: "Trimisul Arhanghelului Mihail!" Atunci, clopotul micii şi tristei biserici a început să bată, şi slujba religioasă care preceda întotdeauna adunările legionare a început şi ea. Impresia profundă creată în sufletul unui copil moare greu. În peste un sfert de veac n'am uitat niciodată întâlnirea cu Corneliu Zelea Codreanu.”
(prof. Nicholas M. Nagy-Talavera (Miklós Nagy), evreu din Transilvania, martor, la vârsta de 8 ani, la o adunare ţărănească din Munţii Apuseni)


Note

  1. Informaţii de pe http://www.codreanu.ro
  2. Duiliu Sfinţescu, Răspuns la întrebări ale tinerilor care doresc tot adevărul despre Mişcarea Legionară, p.21, 28
  3. ”Secretul sabiei de foc”, Radu Mihai Crişan, p.43
  4. ”Secretul sabiei de foc”, Radu Mihai Crişan, p.44
  5. O istorie comentată a Mișcării Legionare, p.7
  6. ”Cronica unor violenţe politice”, Nicolae Roşca
  7. Enciclopedia Cugetarea, Lucian Predescu, p. 959
  8. Magazin Istoric Nr.9 septembrie 1970, “Doi aliaţi electorali ai anului 1937: Maniu-Codreanu”, doc. Gheorghe I. Ioniţă, p.61

Bibliografie

Legături externe

Unelte personale