| Metapedia Fundraiser 2018: The Internet is the foremost field in the metapolitical battle of our time. Help us hold down the front. | |||
| |||
Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul
Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul (n. 25 decembrie 1869, Paris; d. 9 decembrie 1937) a fost un general şi om politic român, preşedinte al Partidului "Totul Pentru Ţară".
Cuprins
Biografie timpurie
S-a născut la Paris, fiind fiul lui I. G. Cantacuzino. Până în 1881 a studiat la liceul "Fontenay-aux-Roses" şi la "Liceul Sfântul Gheorghe" (în Franţa). În 1883 intră la Şcoala militară din Craiova, iar începând cu 1890 la Şcoala de infanterie din Bucureşti. În 1892, este sublocotenent de vânători.
Carieră militară
- A fost aghiotant al regelui Carol I.
- În anul 1910 ajunge maior şi sef de cabinet al ministrului de razboi, Nicolae Filipescu.
- Participă la războiul balcanic din 1913 şi ajunge să fie înaintat la gradul de locotenent-colonel în 1914.
- În timpul primului război mondial a condus trupele de grãniceri în operaţiunile militare de pe crestele Carpaţilor. A fost rănit de un obuz. A fost înaintat la gradul de colonel şi a primit decoraţia "Mihai Viteazul".
- În anul 1917 a comandat brigada de graniceri de la Târgu Ocna, pe care, după armistiţiu, o duce la Iaşi ca să-l apere de trupele ruseşti bolşevizate. După pacea de la Bucureşti demisionează şi este înaintat general în rezervã în anul 1918.
Carieră civilă
- Ca preşedinte al Partidului "Totul Pentru Ţară" s-a remarcat prin crearea unei Ligi Anticomuniste Europene având ca nucleu Franţa, Germania, Italia şi România.
- A fost administrator al spitalelor civile, deputat averescan de Vâlcea (1920) şi conservator de Tulcea (1922 şi 1926).
- Din 1933 deţine funcţia de preşedinte al partidului naţionalist Totul pentru Ţară, format din membri ai Gărzii de Fier după scoaterea în afara legii a acesteia din urmă.
- La 24 noiembrie 1936 era în fruntea echipei legionare plecată să lupte în Spania contra comunismului.
- În februarie 1937 participă alaturi de Corneliu Zelea Codreanu şi Prat y Soutzo (asmbasadorul Spaniei la Bucureşti) la întâmpinarea în Gara de Nord a trupurilor celor doi eroi eroi ucişi în războiul din Spania în lupta împotriva comunismului: Ion I. Moţa şi Vasile Marin.
Opera literară
- Organizarea Oştirii (Bucureşti, 1923)
- Un caz de arivism feroce (1924)
- Codul de Onoare (lucrare rămasă în manuscris)
