Bucovina

Stema Bucovinei

Bucovina este denumirea dată nordului Moldovei, de către ocupantul austriac. Anterior anului 1775 când s-a produs raptul teritorial nu se poate vorbi de o istorie proprie a Bucovinei pentru că aceasta era parte integrantă a Moldovei. În prezent însă, ea este împărţită în două, partea de nord fiind în Ucraina, iar partea de sud ca o componentă a Provinciei Moldova, parte a României.

Istorie

Bucovina în verde

Teritoriul Bucovinei a fost locuit din cele mai vechi timpuri de români. Ca istorie autonomă şi ca nume, Bucovina a început să existe odată cu furtul teritorial din 1775 şi până în 1918. Seriile de victorii ale armatelor ruseşti din timpul războiului ruso-turc început în 1768, i-a determinat pe austrieci, care erau nemulţumiţi de sporirea puterii ruseşti, să treacă de partea turcilor. După pacea de la Kuciuk-Kainargi (Dobrogea) din 1774 care le-a adus unele avantaje ruşilor, şi austriecii au avut cereri faţă de turci, solicitând ca recompensă pentru ajutorul acordat, o modificare de frontieră. După ce că în timpul războiului austriecii mutaseră semnele de hotar ocupând câteva mii de km pătraţi de-a lungul Carpaţilor, atât în Muntenia cât şi în Moldova, au prezentat la Constantinopol o hartă falsă prin care doreau “O fâşie îngustă” sub motivaţia că aveau nevoie de o trecere din Transilvania în Galiţia. Folosindu-se şi de bani pentru a-i mitui pe cei care mai protestau, austriecii reuşesc să răpească nordul Moldovei pe care-l denumesc Bucovina, care în limba slavonă înseamnă “pădure de fag”.

Singurul care a protestat împotriva acestui rapt teritorial a fost domnitorul Moldovei Grigore al III-lea Alexandru Ghica. Nemulţumiţi de atitudinea domnului moldovean, austriecii au intervenit pe lângă turci cu intrigi, acuzându-l pe Ghica de faptul că a ţinut partea ruşilor în timpul războiului. Ca urmare a acestui fapt, sultanul a trimis în 1777 un capugiu la Iaşi care-l ucide pe domnitor.

În timpul revoluţiei de la 1848 din Moldova, principalii fruntaşi moldoveni s-au refugiat în Bucovina, în special la Cernăuţi, astfel încât în vara lui 1848 se aflau aici aproximativ 50 de tineri revoluţionari. Printre aceştia se aflau şi: Vasile Alecsandri, Grigore Balş, Vasile Canta, Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Costache Negri, Anastasie Panu, Smărăndiţa Ralet, Alecu Rosetti, Lascăr Rosetti, Alecu Russo.

Harta Bucovinei

La 28 noiembrie 1918 Congresul Naţional al Românilor din Bucovina a proclamat unirea cu România, gest uramat şi de Transilvania la 1 decembrie 1918, şi precedat de cel al Basarabiei care a votat unirea cu ţara la 27 martie 1918 .

În urma ultimatului de la 26 iunie 1940, Basarabia şi partea de nord a Bucovinei au intrat în componenţa Uniunii Soviectice . În timpul retragerii din aceste teritorii armata, administraţia, şi a populaţia civilă română au fost supuse la umilinţe şi asasinate. Aceste acţiuni antiromâneşti au fost comise atât de minorităţile din acele teritorii şi în special de comuniştii evrei cât şi de armata de ocupaţie sovietică şi sunt descrise în cartea "Săptămâna Roşie" de Paul Goma.

Eliberarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord a fost realizată de Ion Antonescu în timpul celui de-al doilea război mondial, în vara lui 1941, însă numai pentru trei ani, deoarece la 23 august 1944 armata sovietică a ocupat aceste teritorii. Acţiunile antiromâneşti făcute de minorităţi şi de comuniştii evrei împotriva populaţiei civile române în 1940, s-au repetat în momentul retragerii armatei sovietice în 1941. Ele au fost însoţite şi de crimele făcute de administraţia sovietică. Aceste fapte abominabile sunt descrise în cartea "Ard malurile Nistrului" de Constantin Virgil Gheorghiu.

Legături externe

• Harta Moldovei istorice
• Unirea Basarabiei cu Patria Mamă, Pr prof dr Cezar Vasiliu
• Paul Goma - Săptămâna roşie - eseu - ianuarie 2007
• Ard malurile Nistrului, Constantin Virgil Gheorghiu