Laurenţiu Ulici

Laurenţiu Ulici (n. 6 mai 1943, Buzău - d. 16 noiembrie 2000, Făgăraş) a fost un critic literar român.

Biografie

Este licenţiat al Facultăţii de Filologie în 1966 şi al Facultăţii de Filosofie în 1970. Membru în Parlamentul României din partea Uniunii Forţelor de Dreapta. Cariera politică şi-a început-o însă în Partidul Alianţei Civice, alături de Mona Muscă. Critic literar şi preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România, din 1995 până în anul morţii în luna noiembrie 2000. Moartea a fost accidentală, prin intoxicare cu oxid de carbon, din cauza unei sobe stricate, şi s-a produs în Făgăraş, unde preşedintele de atunci al Uniunii Scriitorilor se afla la o reuniune a scriitorilor. Împreună cu el a decedat şi şoferul său.

Recurs, 1971 (eseuri)
Prima verba, 1974 (critică)
Nouă poeţi, 1974
Biblioteca Babel, 1978 (eseuri)
Prima verba II, 1978
Confort Procust, 1983 (cronici literare)
Prima verba III, 1992
Literatura română contemporană - 1995, volumul I - Poezia; (operă rămasă neîncheiată)
Dubla impostură, 1996 (essais politiques)
Prima verba IV, 2004

A îngrijit antologiile Nobel contre Nobel - 1988; 1001 de poezii româneşti - 1998.