Mircea Florian, filosof

Mircea Florian (n. 1 aprilie 1888, Bucureşti - d. 31 octombrie 1960, Bucureşti) a fost un filosof român, membru post-mortem al Academiei Române (1990).

În 1914 îşi susţine doctoratul în filosofie în Germania, cu teza Der Begriff der Zeit bei Henri Bergson (Conceptul de timp la Henri Bergson). A fost profesor la Universitate şi a condus sectorul de istorie a filosofiei al Institutului de Filosofie de pe lângă Academie. Gîndirea logică a lui Titu Maiorescu, căruia i-a fost student, l-a marcat pentru toată viaţa.

Mircea Florian a militat pentru o ontologie realistă, cerând filosofiei să pornească de la obiect, de la „dat”, ca şi ştiinţa, şi nu de la subiect. A considerat lumea externă ca reală şi independentă de conştiinţă. A elaborat studii erudite de istoria filosofiei universale.

Principalele scrieri

• Îndrumare în filosofie, 1922
• Ştiinţă şi raţionalism, 19
• Dialectica, 1945
• Misticism şi credinţă, 1946
• Filosofia Renaşterii, 1948
• Logica lui Aristotel, 1957
• Recesivitatea ca structura a lumii 1983