Nicolae Densusianu

Nicolae Densusianu (scris uneori Densuşianu; n. 18 aprilie 1846, Densuş, Hunedoara, d. 24 martie 1911, Bucureşti) a fost un jurist şi istoric român, membru corespondent al Academiei Române, care a rămas cunoscut mai ales prin lucrarea sa monumentală Dacia preistorică.

Viaţa

Fiul parohului unit din Densuş, Bizantius Pop, şi al Sofiei, Nicolae a fost frate cu Aron Densusianu, poet şi critic literar, profesor de limba latină la Universitatea din Iaşi. Fiul profesorului Aron a fost poetul Ovid Densuşianu.

Numele familiei lui Nicolae era Pop, iar primul căruia i-a fost schimbat numele a fost fratele său Aron. Acesta, ajuns la gimnaziu în Blaj, a primit numele Densusianu pentru a fi mai uşor deosebit de ceilalţi elevi care purtau numele de Pop; noul nume a fost însuşit ulterior şi de Nicolae.

În 16 martie 1878 N. Densusianu este ales membru corespondent al Academia Română în domeniul istoriei, în acea perioadă preşedintele Academiei era Ion Ghica, iar secretar Bogdan Petriceicu Hasdeu.

Din 1878 N. Densusianu devine bibliotecar-arhivar la Academia Română şi este însărcinat să efectueze o culegere de documente despre istoria României. În urma acestei misiuni atribuite de Academia Română, N. Densusianu a adunat în 38 de volume manuscris peste 783 de documente despre Revoluţia lui Horia, Cloşca şi Crişan şi 125 de documente din perioada 1290 - 1800. Iată un citat din raportul care a urmat cercetării întreprinse de N. Densusianu: {{Citat|În timpul de 15 luni, cât a ţinut misiunea aceasta, am cercetat peste 12 biblioteci şi 16 arhive. Am studiat peste tot locul diferitele colecţiuni de manuscrise şi documente, ce pot să reverse o lumină nouă, sau să deschiză perspective mai vaste în domeniul istoriei noastre naţionale.

Opera

• 1877 L'element latin en orient. Les Roumains de Sud, Macedoine, Thessalie, Epire, Thrace, Albanie - împreună cu Frederic Dame
• 1880 Cercetări istorice în arhivele şi bibliotecile Ungariei şi ale Transilvaniei - 38 de volume manuscris, copie a documentelor adunate prin diversele biblioteci din România şi străinătate
• 1884 Revoluţiunea lui Horia în Transilvania şi Ungaria
• 1885 Monumente pentru istoria ţerii Făgăraşului
• 1886 Documente privitoare la Istoria Românilor 1199-1345 - aceste documente însumează 4882 pagini şi au fost grupate în 6 volume; publicarea acestor volume a început în 1887 şi s-a finalizat în 1897.
• 1895 Domnii glorioşi şi Căpitanii celebri ai ţerilor române în 2 volume
• Istoria militară a poporului român începând din cele mai vechi timpuri până în secolul al XVII - lucrare în manuscris nefinalizată şi nepublicată
• 1913 Dacia preistorică

Articole

• între anii 1885 - 1904 publică în Jahresberichte der Geschichtsrevissenschaft rapoarte dspre activitatea istorică şi filologică sub titlul Rumänien.
• 1893 publică în Gazeta Transilvaniei studiile Independenţa bisericească a Mitropoliei române de Alba-Iulia, Conciliile provinciale din 1872 ;i 1882. Manifestul de unire cu biserica Romei din 7 Oct. 1698. Textul original român şi traducţiunea latină falsă. Istoricii români despre unirea bisericească cu Roma şi foloasele unirei, Cercetare istorică-critică despre relaţiunile bisericii române din Mitropolia Albei-Iulia cu Biserica Romei

Studii

• 1901 România Militară
• 1901Originea şi importanţa istorică a cavaleriei române
• 1909 Răsboiul din 1330 între Carol Robert regele Ungariei şi Basarab Voevodul Ţerii-Româneşti publicat în Buletinul Armatei şi Marinei numărul 5 din luna mai
• 1909 Răsboiul de la 1369-1370 între Ludovic I Regele Ungariei şi Vladislav Basarab Domnul Ţerii Româneşti publicat în Buletinul Armatei şi Marinei numărul 9 din luna septembrie