| Metapedia Fundraiser 2018: The Internet is the foremost field in the metapolitical battle of our time. Help us hold down the front. | |||
| |||
Nicolae Constantin Paulescu
Nicolae Constantin Paulescu (n. 8 noiembrie 1869, Bucureşti; d. 19 iulie 1931, Bucureşti), a fost un om de ştiinţă român, care a descoperit hormonul antidiabetic secretat de pancreas, şi care a fost numit ulterior insulină.
Încă din 1921 Profesorul Paulescu descoperă insulina. Substanţa care, an după an, salvează vieţile a milioane şi milioane de suferinzi de diabet. Care îi este brevetată de Ministerul Industriei şi Comerţului la 10 aprilie 1922, sub denumirea de «pancreină». Dar pentru care Banting şi McLeod primesc, în 1924, Premiul Nobel.
„La 7-8 luni de la apariţia rezultatelor definitive ale lui N.C. Paulescu în presa ştiinţifică internaţională(;) F.C. Banting şi C.H. Best, lucrând în laboratorul de fiziologie al profesorului McLeod de la Universitatea din Toronto, fac publice rezultatele obţinute în aceeaşi direcţie şi revendicate ca fiind ale lor. Adevăratul descoperitor protestează şi produce dovezile necesare, sprijinit de o parte a lumii ştiinţifice a vremii, dar nu mai poate împiedica marea nedreptate abil regizată de forurile occidentale (probabil şi sub anumite presiuni evreieşti, având în vedere proasta reputaţie de antisemit pe care şi-o crease savantul român). Banting şi McLeod primesc Premiul Nobel(;). Se comitea astfel, cu o abjecţie senină, probabil cea mai mare escrocherie din istoria ştiinţifică a secolului XX.”[1] Escrocherie nici până astăzi reparată! (Oare de ce?...) Escrocherie despre care Dr. V. Trifu mărturiseşte public în 1944: „medici evrei m-au rugat să intervin pe lângă profesorul Paulescu şi să-l rog să nu mai combată jidovimea, ca să poată întreprinde ei, evreii, o campanie de pe urma căreia dânsul va obţine, cu siguranţă, Premiul «Nobel». Dar profesorul a refuzat categoric şi a preferat să se lase furat”[2].
«Să nu mai combată jidovimea»! Dară cum anume o «combătea»?
„A adresat, în 1921, o lungă «Scrisoare către ovrei» (Paulescu, Cele patru patimi, - «Scrisoare către Ovrei», pag. 182-211), în care le arăta, cu propriile lor mărturii, intenţiile criminale şi viţiile, în care s-au scufundat, - de ce sunt urâţi de lume, - ce soartă nenorocită îi aşteaptă. Le vorbia despre legea divină a Iubirii şi-i chema în sânul Bisericii lui Christos”.(Dr. V. Trifu, opera citată, pag. 45) „Nu mai chinuiţi Omenirea, întreţinând Discordia şi provocând revoluţii şi războaie. Lăsaţi lumea în pace, - şi binefacerile Păcei se vor revărsa asupra voastră. Dar, mai presus de toate, cereţi lui Dumnezeu să aibă milă de voi şi să vă dea puţină înţelepciune, ca să nu mai persecutaţi Creştinismul, şi chiar să vă întoarceţi la Doctrina sublimă a lui Christos… pe care, în starea actuală de turpitudine morală, în care putreziţi, n-o puteţi pricepe”[3].
„«Ovreii au rămas o naţie. Această naţie e convinsă că Imperiul lumii îi aparţine. Ea nu are ca mijloc de a realiza aceasta, decât corupţia spiritelor care duce la descompunerea socială. Pentru a conchide, zicea Marchizul de la Tour du Pin, cu două decenii înainte (Marquis de la Tour du Pin: Vers un Ordre social chrétien (1907), citat de Leon de Poncins în La mystérieuse international juive, Paris 1936, pag. 272), emanciparea noastră depinde de sistemul Părinţilor noştri:
- a) A nu se trata Ovreii decât ca străini, şi ca străini primejdioşi.
- b) Să se recunoască şi să se abjure toate erorile filosofice, politice şi economice cu care ei ne-au otrăvit.
- c) Să se reconstituie în ordinea economică, ca şi în ordinea politică, organele vieţii proprii, care ne făceau independenţi faţă de ei, şi stăpâni la noi acasă».
Iar Voltaire, care, deşi nu era nici ateu, nici materialist, voia să combată totuşi Catolicismul, - ca să placă asociaţiei oculte a Masoneriei, - nu s-a putut împiedica să scrie categoric, cu aproape două veacuri înainte, în «Dictionnaire Philosophique»: «Ovreii cred că într-adevăr, într-o zi, prezicerile oracolelor lor se vor îndeplini şi că ei vor avea împărăţia pământului.» Profesorul Paulescu era mult mai puţin vehement ca alţii. Totuşi, o adevărată furie a cuprins pe conducătorii Iudaismului, şi, fireşte, pe numeroşii lor «prieteni»(;). Totuşi, medicii evrei continuau să-i trimită pe coreligionarii lor, pentru ca profesorul Paulescu, bun şi iertător, în faţa durerii, să le descurce cazurile inexplicabile şi să încerce să vindece pe cele disperate[4].
Profesorul Paulescu, căruia „Clinica, Biologia şi Fiziologia i-au revelat cu o splendidă claritate, pe Creator, - «Cauza primară»: «Demonstraţia existenţei unei cauze primare a vieţii, nematerială, unică, înţeleaptă, este termenul sublim la care ne conduce Fiziologia. Această Cauză primară este Dumnezeu», proclama Paulescu în faţa studenţilor săi uimiţi şi fermecaţi[5].
Dorinţa curată şi fierbinte de a Îi sluji lui Dumnezeu: iată ce-i leagă întreolaltă pe profesor şi pe tineretul naţionalist Român!
Note
- ↑ Radu Mihai Crişan, “Istoria interzisă”, p.121, citat din Răzvan Codrescu, Doctorul Nicolae C. Paulescu sau ştiinţa lui Scio Deum Esse, în volumul Doctorul Nicolae C. Paulescu sau Ştiinţa mărturisitoare, Crestomaţie, note şi tablou bio-bibliografic de Răzvan Codrescu, Editura Christiana, Bucureşti, 2002, pag. 19-20
- ↑ Radu Mihai Crişan, “Istoria interzisă”, p.121-122, citat din Dr. V. Trifu, Profesorul Paulescu 1869-1931, Introducere la volumul Dr. N.C. Paulescu, Fiziologie filosofică, vol. I, Noţiunile de „Suflet” şi „Dumnezeu” în Fiziologie, Ediţie îngrijită de Dr. V. Trifu, Fundaţia regală pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1944, pag. 26
- ↑ Radu Mihai Crişan, “Istoria interzisă”, p.122, citat din Nicolae C. Paulescu, Cele patru patimi şi remediile lor, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1921, pag. 211
- ↑ Radu Mihai Crişan, “Istoria interzisă”, p.123, citat din Dr. V. Trifu, Profesorul Paulescu 1869-1931, Introducere la volumul Dr. N.C. Paulescu, Fiziologie filosofică, vol. I, Noţiunile de „Suflet” şi „Dumnezeu” în Fiziologie, Ediţie îngrijită de Dr. V. Trifu, Fundaţia regală pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1944, pag. 46
- ↑ Radu Mihai Crişan, “Istoria interzisă”, p.123, citat din Paulescu, Noţiunile de «Suflet» şi «Dumnezeu» în Fiziologie – lecţie făcută la 18 februarie 1905, la Facultatea de Medicină din Bucureşti)” (Dr. V. Trifu, opera citată, pag. 30)
