Papa Anicet

Anicet

Pontificatul lui Papa Anicet a fost în perioada 154 - 165 sau157 - 168, în funcţie de diferitele surse consultate.

Origine

Sirian de origine, născut la Emesa. A fost al zecelea papă după Sf. Petru şi succesor al lui Papa Pius I în 157.

Viaţa

Pontificatul său a fost marcat de dialogul sau disputa cu Sf. Policarp, episcopul de Smirna. Subiectul diferenţelor doctrinare dintre Papa Anicet şi Sf. Policarp era data la care trebuia sărbătorită învierea lui Isus: Sf. Policarp şi episcopia sa sărbătoreau învierea lui Isus în ziua de 14 a lunii ebraice Nisan, fără a da importanţă în care zi a săptămânii cade acest 14 Nisan. În schimb, pentru Papa Anicet şi pentru Biserica Catolică de la Roma, învierea lui Isus trebuia sărbătorită Duminica, ziua în care Isus a fost crucificat, fără a da importanţă datei. În disputa despre ziua de celebrare a Paştelui, Papa Anicet a preferat să păstreze tradiţia catolică romană de a celebra Învierea Domnului în zi de duminică, fără să impună şi bisericii din Smirna acest lucru; astfel Papa Anicet a respectat dreptul episcopiei de a celebra Paştele conform propriei tradiţii.

Este foarte probabil că l-a cunoscut pe sf. Iustin, care a fost martirizat pe timpul pontificatului său, în 165. Papa Anicet a desfăşurat o vie activitate antignostică. Istoricii sunt de părere că el este acela care a ridicat în aria necropolei vaticane monumentul în cinstea Sf. Petru (primul nucleu al viitoarei bazilicii vaticane). Acest monument a devenit obiect de pelerinaj pe la începutul sec. al III-lea şi a fost redescoperit cu ocazia săpăturilor arheologice efectuate în deceniul 1939 – 1949, din dispoziţia lui Papa Pius al XII-lea.

Papa Anicet a fost martirizat în timpul persecuţiei împăratului Antoniu şi a fost înmormântat lângă Sf. Petru.

Bibliografie

• Baptista de Caullerijis, S.D., Romanorum Pontificum Cathalogorum dal I al XVI secolo, Le Icone dei Papi (224 incisioni), Sicilia, cca. 1600. (de la Sf. Petru la Paul al III-lea).
• Panvinio Onofrio&Cicarelli Antonio, Historia delle vite dei Sommi Pontefici, 1613, Venetia appresso „I Givunti” (de la sf. Petru până la Paul al V-lea, primii 8 ani de pontificat).
• Sandini Antonii, Vitae Pontificum Romanorum, ediţia a 4-a, 1763, editor Manfrè (de la sf. Petru la pontificatul lui Clement al VIII-lea).
• Hergenröther J., Album dei Papi, Barcelona 1885.
• Enciclopedia Cattolica, Ed. Città del Vaticano; 12 volume, 1946-1954; tipărită la L’Impronte S.P.A., Firenze.
• Enciclopedia dei Papi, Istituto della Enciclopedia Italiana, fondato da Giovanni Treccani, S.p.A., 2000; (3 volume).
• John N.D. Kely, The Oxford Dictionary of Popes, 1986, Oxford University Press, Oxford-New York.
• Vite dei Papi, Progetto editoriale Piemme-Electa; 2006, Mondadori-Electa S.p.A., Milano; (2 volume, proiectul: „I Grandi Libri della Religione nr. 8 şi 9: pentru ISBN: --60008 şi –60009; cod EAN 9770038156215).
• Rendina Claudio, I Papi - storia e segreti, 2005, Newton&Compton editori, Roma, ISBN 88-8289-070-8.
• Duemila anni di Papi, a cura di Roberto Magone, 2004, Gribaudo, Savigliano (CN), ISBN 88-8058-748-X.
• Fabbretti Nazareno, I Vescovi di Roma, Ed. Paoline, Milano, ediţia a 2-a 1987, ISBN 88-215-1211-8.
• I Papi, Venti secoli di storia, Pontificia Amministrazione della Patriarcale Basilica di San Paolo, Libreria Editrice Vaticana, ediţia a 2-a, 2002, ISBN 88-209-7316-2.
• Mondin Battista, Nuovo dizionario enciclopedico dei Papi, storia e insegnamenti, Città Nuova, a 2-a ediţie, Roma 2006, ISBN 88-311-9230-2.
• Principe Pietro&Olcuire Gian Carlo, Tutti i Papi da S. Pietro a Benedetto XVI, Libreria Editrice Vaticana, Roma 2005, ISBN 88-209-7728-1.
• Piazzoni Ambrogio M., Storia delle elezioni Pontificie, ediţia a 3-a 2005, Piemme, Casale Monferrato, ISBN 88-384-1060-7.