Papa Pius I

Pius I (n. Aquileia – d. 11 iulie 155, Roma) a fost un papă al Romei între 140 - 155, cu aproximaţie .

Origine

În sursele antice sânt menţionate date aproximativ diferite ale pontificatului dar este acceptat că succesorul său a fost Papa Anicet.

Liber Pontificalis menţionează că Papa Pius I era italian originar din Aquileia, fiul lui Rufus (Rufin; identificat de unii cu fiul lui Simon din Cirene, cel care a dus crucea Mântuitorului). Cert este că Papa Pius I a devenit suveran pontif în timpul împăratului roman Antoninus.

Canonul Muratorian, din a doua jumătate a sec. al II-lea, de origine romană, afirmă că Pius era fratele lui Hermas, un fost sclav libertin, autorul binecunoscutei opere Păstorul, a cărei temă principală este îndemnul la pocăinţă.

În această operă se face aluzie la disputele şi discordii apărute între capii bisericii pe tema orânduirii ierarhice şi acest lucru face să se gândească la faptul că la Roma episcopatul monarhic era deja o realitate.

Viaţa

Nu există nici o informaţie directă asupra activităţii lui Pius I.

Conform Liber Pontificalis, Papa Pius I ar fi dispus ca evreii convertiţi la creştinism să fie acceptaţi şi botezaţi. În mod tradiţional, se afirmă că Papa Pius I ar fi construit Biserica Santa Pudenziana, care este una din cele mai vechi biserici de la Roma.

În decursul pontificatului Papei Pius I au apărut curentele eretice ale gnosticismului şi marcionismului. Gnosticul Valentin, care îşi începuse activitatea pe timpul lui Papa Hygin, continua să facă prozeliţi împreună cu Cerdon. În acelaşi timp soseşte la Roma Marcion din Sinope care, influenţat de gnosticul Cerdon - predicator eretic sirian care susţinea existenţa a doi dumnezei egali, creează un curentul eretic separat - Marcionismul. În decursul sinodului din cca. 144, Marcion a fost excomunicat. Stabileşte de asemenea diferenţa şi altă dată pentru Paştele Creştin faţă de Paştele ebraic.

Bibliografie

• Enciclopedia Cattolica, Ed. Città del Vaticano; 12 volume, 1946-1954; tipărită la L’Impronte S.P.A., Firenze;
• Enciclopedia dei Papi, Istituto della Enciclopedia Italiana, fondato da Giovanni Treccani, S.p.A., 2000; în 3 volume;
• John N.D. Kely, The Oxford Dictionary of Popes, 1986, Oxford University Press, Oxford-New York;
• Vite dei Papi, Progetto editoriale Piemme-Electa; 2006, Mondadori-Electa S.p.A., Milano; în 2 volume;
• Rendina Claudio, I Papi - storia e segreti, 2005, Newton&Compton editori, Roma, în 2 volume;
• Duemila anni di Papi, a cura di Roberto Magone, 2004, Gribaudo, Savigliano (CN).