Percepție

Percepția este produsul finit al procesului de percepere. Ea este imaginea prezentă, temporară, individuală, întreagă a obiectului asupra căruia subiectul are senzații. Percepția este prima imagine integrală a obiectului și ființează numai în prezența senzațiilor produse de obiectul care acționează asupra organelor de simțire. Ea este produsă din senzațiile pe care individul le are sub influența directă a obiectului actual. Percepția este imagine concretă care subsumează și subordonează senzațiile asupra proprietățile simțibile, fenomenale ale obiectului individual. Ea reflectă configurat, proprietăți intuibile concret ale unui obiect anume. Imaginea perceptuală reflectă acea parte a obiectului pe care senzațiile nu o pot reproduce, anume configurația. Percepția este imagine primară a obiectului individual deoarece ea se formează numai în prezența senzațiilor în calitate de materie informațională, constructe fără de care procesul perceperii nu ar avea din ce să construiască imaginea întregului fenomenal al obiectului. Întrucât în mod normal senzațiile nu se produc fără ca un obiect să influențeze receptorii informaționali ai organelor simțirii percepția este prin intermediul senzațiilor, dependentă de stimulii obiectului. Dependentă fiind de calitatea senzațiilor din care este compusă, percepția poate fi o imagine mai mult sau mai puțin clară, mai mult sau mai puțin precisă. Caracterul obiectual al percepției constă în faptul că imaginea perceptivă în mod normal nu apare decât în legătură cu un obiect, cu o entitate extrasubiectivă ce se impune procesului reflectoriu prin proprietățile sale fenomenale, simțibile. La om percepțiile sunt baza materială informațională a constituirii și menținerii conștiinței asupra mediului de viață în care individul se află. Caracterul fenomenal al percepției constă în aceea că reflectă însușiri exterioare ale obiectului, însușiri cu diverse grade de importanță pentru existența și funcția obiectului. Complexitatea percepției se concretizează în reflectarea proprietăților felurite ale obiectului, proprietăți redate în senzații integrate de tipuri (modalități) foarte diferite. Astfel în timp ce o senzație redă numai o proprietate de o anumită specie energetică ca temperatura de exemplu, percepția redă integrat proprietăți fenomenale de diferite specii energetice reproduse adecvat în diferite modalități senzoriale: de exemplu reproduce în ansamblu temperatura obiectului, sonoritatea,culoarea și proprietățile sale chimice. Percepția este o imagine conjuncturală. Imaginea perceptivă a obiectului este dependentă de împrejurarea în care obiectul este perceput și reflectă parțial și condițiile de existență ale obiectului supus perceperii. Percepția este temporară. Are o durată foarte scurtă de existență, durată are este aproximativ egală cu durata prezenței și acțiunii obiectului asupra receptorilor informaționali ai organelor simțirii. În cazul tulburării perceperii percepția poate să apară și să se mențină dacă obiectul este absent dar în condițiile perceperii normale percepția dispare odată cu oprirea stimulării organelor simțirii de către obiect. Percepția are un aspect cantitativ gradual, putând fi mai intensă sau mai slabă în funcție de intensitatea senzațiilor componente. Funcția percepției este oferirea unei imagini unice a obiectului ca entitate individuală întreagă. Este o funcție informațională. Imaginea perceptuală are rolul de reper pentru orientarea și reglarea ativității, odată pentru că fixează configurația unică a obiectului și odată pentru că însoțește obiectul cu imaginea situației în care se află. Pe linia ascendentă a constructelor cognitive percepția vine după senzații (pe care le integrează) și este condiție necesară pentru procesul reprezentării în perspectiva construirii imaginii reprezentative pentru o mulțime de obiecte asemănătoare.

Bibliografie

Mielu Zlate, 2005, Psihologie, Manual pentru clasa a-X-a, Editura Aramis, București