Politica din România în perioada interbelică

Politica din România în perioada interbelică (1918 - 1939) a cunoscut o alternanţă la putere, aşa după cum urmează: 1918-1919 -- Partidul Naţional-Liberal; 1920-1921 -- Partidul Poporului; 1921-1922 -- Partidul Conservator-Democrat; 1922-1926 -- Partidul National-Liberal; 1926-1927 -- Partidul Poporului; 1927-1928 -- Partidul Naţional-Liberal; 1928-1931 -- Partidul Naţional-Ţărănesc; 1931-1932 -- o coaliţie (Uniunea Naţională); 1932-1933 -- Partidul Naţional-Ţărănesc; 1933-1937 -- Partidul Naţional-Liberal.

Viaţa politică din România în perioada interbelică a fost caracterizată de prezenţa a numeroase partide politice: de dreapta (Partidul Conservator-Progresist, Partidul Conservator-Democrat), de centru (Partidul Naţional-Liberal, Partidul Poporului), de centru-stânga (Partidul Ţărănesc, Partidul Naţional-Ţărănesc), de stânga (Partidul Socialist, Partidul Social-Democrat), de extremă-stânga (Partidul Comunist din România), naţionalist (Legiunea Arhanghelul Mihail); precum şi partide ale minorităţilor naţionale (Partidul Maghiar, Partidul German, Partidul Evreiesc etc).