| Metapedia Fundraiser 2018: The Internet is the foremost field in the metapolitical battle of our time. Help us hold down the front. | |||
| |||
Saint-John Perse
Saint-John Perse (pseudonimul literar al lui Alexis Léger) (n. 31 mai 1887 — d. 20 septembrie 1975) a fost un poet şi diplomat francez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1960. Motivaţia juriului Nobel consta:„pentru zborul avântat şi imaginaţia vie a poeziei sale, care reflectă în mod vizionar condiţiile vremii noastre.”
Date biografice
Marie-René Alexis Saint-Léger Léger, ce va semna ca scriitor cu numele de Saint-John Perse, s-a născut la 31 mai 1887 în Guadelupa (Pointe-á-Pitre). Îşi petrece copilǎria în mica insulǎ-proprietate a pǎrinţilor sǎi - Saint-Léger-les-Feuilles, în mijlocul unei exuberante naturi tropicale. În 1899 se stabileşte împreunǎ cu familia sa în Franţa, unde studiază la liceul din Pau. Leagǎ o strânsa prietenie cu Francis Jammmes. Scrie "Images à Crusoé"(Imagini pentru Crusoe) în 1904. Studiază la facultaţile de drept, ştiinţe şi litere din Bordeaux, interesându-se cu precădere de filozofii presocratici şi de dreptul roman. Publicǎ sub numele de Saint-Léger Léger volumul de versuri "Éloges" (Elegii, 1911). După călătorii în Spania, Germania şi Anglia, se stabileşte la Paris, pregătindu-se pentru cariera diplomatică (1914). Ca secretar de ambasadă la Peking, călătoreşte prin China, Coreea, Japonia, Mongolia. În aceeaşi perioadă compune "Anabase" (1916-1920), volum de poeme pe care îl va publica in 1924. Expert politic la Conferinţa Internaţionala de la Washington din 1921, director în Cabinetul Diplomatic a lui Aristide Briand în 1925, director politic în Ministerul Afacerilor Externe în 1929, ambasador, secretar general al afacerilor externe, în 1933, decorat cu Legiunea de Onoare, este îndepărtat din funcţiile sale în 1940 în timpul guvernului de la Vichy, în urma neacceptării postului de ambasador la Washington. Pleacă la New York, stabilindu-se apoi, în calitate de consilier la Library of Congress, la Washington. Guvernul de la Vichy îi retrage cetăţenia franceză, precum şi decoraţia, confiscându-i toate bunurile. După Eliberare este reintegrat în toate drepturile, dar scriitorul va continua să locuiască la Washington, de unde va reveni în Franţa în fiecare an la proprietatea sa din Hyères. În 1959 i se decernează Marele Premiu Naţional pentru Literatură, iar în 1960 Premiul Nobel. Moare la 20 septembrie 1975, la Giens. Poezia sa reintegrează experienţa suprarealistă, fiind totodată o construcţie riguros calculată şi îl situează printre cei mai importanţi poeţi francezi ai secolului al XX-lea şi, fără îndoiala, printre cei mai traduşi (în ciuda dificultăţilor ridicate de vocabularul extraordinar de bogat al acestei poezii clasice şi baroce totodată).
Bibliografie
- Éloges (Elegii), (1911)
- Amitié du Prince (Prietenia Prinţului), (1924)
- Anabase, (1924)
- Exil, (1942)
- Pluies (Ploi), (1943)
- Neiges (Zăpezi), (1944)
- Vents (Vânturi), (1946)
- Amers (Repere pe mare), (1957)
- Chronique (Cronică), (1960)
- L'Ordre des oiseaux (Ordinul păsărilor), (1962)
- Pour Dante (Pentru Dante), (1965)
