Silviu Dragomir

Silviu Dragomir (n. 13 martie 1888, Gurasada, Hunedoara - d. 23 februarie 1962, Bucureşti) a fost un academician român, istoric, om politic, membru titular (1928) al Academiei Române.

Biografie

Ca istoric, a avut o orientare eclectică. Silviu Dragomir a participat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 şi a fost secretar. A fost Ministru de Stat, iar mai apoi Ministru al Minorităţilor. Este autorul unor importante lucrări despre istoria Europei de Sud-Est, despre legăturile dintre Ţările Române în epoca medievală, despre Revoluţia de la 1848 din Transilvania, precum şi al monografiei despre conducătorul Revoluţiei de la 1848 , Avram Iancu. Arestat la 1 iulie 1949, a fost internat la Sighet în mai 1950 pe timp de 24 luni, detenţia fiindu-i "justificată" abia peste un an, prin Decizia MAI nr. 334/1951. Pedeapsa i-a fost majorată cu 60 luni, conform Deciziei MAI nr. 559/1953. Eliberat în 1955, prin amnestia datorată Convenţiei de la Geneva, a trăit la Cluj, până în 1962.

Opere principale

• Istoria dezrobirii religioase a Românilor din Ardeal în secolul al XVIII-lea, vol. I, Sibiu, 1920.
• Vlahii şi morlacii, 1924
• Studii şi documente privitoare la revoluţia românilor din Transilvania în anii 1848 - 1849 4 volume, (1944 - 1946)
• Vlahii din nordul Peninsulei Balcanice în evul mediu, 1959
• Românii din Transilvania şi Unirea cu Biserica Romei, Cluj, 1990.

Bibliografie

• Academia Republicii Populare Române, Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962-1964