Sofia Nădejde

Sofia Nădejde (n. Băncilă, 14 septembrie 1856, Botoşani - d. 11 iunie 1946, Bucureşti) a fost o publicistă, prozatoare şi autoare dramatică româncă de orientare feministă şi marxistă. A fost soţia lui Ioan Nădejde şi sora pictorului Octav Băncilă [1].

Sofia Nădejde (n. Băncilă) s-a născut la Botoşani fiind fiica lui Vasile Băncilă Gheorghiu şi Puheria-Profira Neculae, ţărani liberi (răzeşi). Sofia a studiat la „Pensionul Glowaska” din Botoşani iar în 1874 s-a căsătorit cu Ion Nădejde (1854 - 1928), cu care a avut şase copii.După stabilirea la Iaşi în 1876 a început o activitate febrilă în mişcarea socialistă. A debutat publicistic în „Femeia română”, Bucureşti, cu o pledoarie pentru emaniparea femeii şi a continuat să publice în „Contemporanul”, la Iaşi. Se afirmă ca un lider al mişcării feministe [2]. În 1884 conduce „Evenimentul literar”, apărut la Iaşi. În acelaşi an a început activitatea la Bucureşti unde a ţinut numeroase conferinţe la Clubul muncitorilor din Bucureşti, dar şi în restul ţării. În 1897 devine preşedinta Congresului al IV-lea al PSDMR. A scris schiţe, nuvele, romane, teatru.

Opera

• O iubire la ţară, dramă (1881)
• Din chinurile vieţii, nuvele (1895)
• Robia banului, roman (1906)
• Părinţi şi copii, roman (1907)
• Patimi, roman
• Irinel sau întâmplările unui român în Rusia, Mangiuria şi Japonia, roman
• Chestiunea femeilor, Femeia română, I, no. 11 (1879)

Bibliografie

V.Vişinescu, Sofia Nădejde, (Bucureşti, Editura Politică, 1972)

Legături externe

• Arhiva marxiştilor
• Ion si Sofia Nadejde, 13 martie 2009