Suetonius

Gaius Suetonius Tranquillus (cca. 70 –după 130 d.Hr.) a fost un biograf şi un istoric roman. A scris atât în limba latină cât şi în limba greacă, însă din păcate doar o parte dintre aceste lucrări s-au păstrat până astăzi.

A rămas cunoscut pentru lucrările “Despre bărbaţii ilustri” o culegere de medalioane biografice ale poeţilor, istoricilor, retorilor, filosofilor şi grămăticilor precum şi pentru “Vieţile celor doisprezece cezari” începând cu Cezar şi până la Domiţian.

Nu se cunoaşte cu certitudine locul şi data naşterii lui Suetoniu. Potrivit propriei relatări şi-a petrect adolescenţa şi tinereţea în Roma. A făcut parte din ordinul ecvestru, urmând în acest fel exemplul tatăl lui, care a servit ca ofiţer-cavaler pe timpul împăratului Otho.

I-a cunoscut pe Pliniu cel Tânăr şi pe Tacit. Suetoniu a fost secretar al împăraţilor Traian și al lui Hadrian.

A îndeplinit o serie de funcţii: cea de pontif al zeului Vulcan la Roma, procurator şi conducător al biroului documentelor imperiale şi al bibliotecilor principelui sprijinit fiind de Septicius Clarus, procurator ab epistulis latinis ocupându-se şi de corespondenţa în latină a împăratului sub Hadrian, ajungând chiar unul dintre cei mai importanţi sfetnici ai acestui împărat. După cinci ani de ascendenţă în cariera sa, în 122 d.Hr., a intrat în dizgraţia împăratului, împreună cu prietenul său Septicius Clarus, prefectul pretorienilor şi a fost îndepărtat.

Nu se mai cunosc informaţii despre cariera sa ulterioară şi doar se presupune că a decedat la Hippo Regius prin jurul anilor 130 d.Hr.