Hadrian

Publius Aelius Traianus Hadrianus (24 ianuarie 76 –10 iulie 138), cunoscut ca Hadrian, a fost împărat roman (117-138). Hadrian a fost al treilea dintre cei aşa-zişi cei "cinci împăraţi buni ai Imperiului Roman".

Originar din provincia Baetica din Hispania, ca şi Traian, care îi este rudă şi tutore şi cu a cărui nepoată se va căsători, Hadrian îşi începe cariera în rândurile armatei. Guvernator al Siriei (din 116/117), Hadrian este adoptat de către Traian şi, la insistenţele Plotinei, soţia acestuia, desemnat pe patul de moarte, succesor (8 august 117).

Începutul domniei este marcat de "conspiraţia celor patru consulari", soldată cu executarea lor. Spirit neliniştit, sensibil, de o neobosită curiozitate, Hadrian a străbătut în lungi călătorii toate provinciile imperiului, în care a petrecut mai mult timp decât la Roma.

A iniţiat o serie de reforme în armată şi justiţie; arta şi arhitectura au înflorit în timpul domniei lui. În capitală este restaurat Panteonul, se construieşte Mausoleul sau viitorul Castel San Angelo – mormântul împăraţilor romani până la Caracalla. Hadrian a acordat o deosebită atenţie promovării filosofiei şi literaturii, manifestând o pronunţată înclinare pentru cultura greacă.Filosof şi scriitor oarecare autor de poezii în greacă şi latină, discursuri, scrieri filologice şi enciclopedice. Pe plan extern, încheie pacea cu partii şi renunţă la ultimile cuceriri ale lui Traian din provinciile Armenia, Asiria şi Mesopotamia, fixând graniţa orientală pe Eufrat.Legate de vizitele împăratului în Dacia au loc două reorganizări administrative ale provinciei, împărţită în 119 în Dacia Superior şi Dacia Inferior, iar în 123 în Dacia Porolissensis, Dacia Superior şi Dacia Inferior.În anul 132, intenţia lui Hadrian de a înălţa un templu al lui Iupiter la Ierusalim declanşează ultima mare răscoală a iudeilor, condusă de Simon Bar-Kochba reprimată în 135. Rămâne una dintre cele mai originale personalităţi din galeria principatului.