Tabel cronologic al conflictului din Transnistria

Acesta este un tabel cronologic al conflictului din Transnistria.

	1989
11 august	În întreprinderile de subordonare unională, se formează soviete muncitoreşti, numite Colectivelor Unificate de Muncă (OSTK), ce încep lupta împotriva introducerii limbii române, a alfabetului latin şi a reformelor democratice.
31 august	Limba moldovenească este proclamată limbă de stat.
toamna	OSTK -urile organizează greve şi mitinguri de protest împotriva limbii române şi a alfabetului latin.
decembrie – ianuarie	Sunt organizate referendumuri la Tiraspol şi Râbniţa pentru obţinerea statutului de "teritoriu autonom" al Transnistriei, în cadrul RSS Moldoveneşti.
	1990
	Cu sprijinul direct al Armatei a 14-a, sunt formate unităţi paramilitarea ilegale secesioniste, sunt organizate cu sprijinul OSTK mitinguri şi referendumuri.
27 aprilie	Tricolorul cu cap de zimbru este adoptat că steag naţional al RSS Moldoveneşti. Sovietele locale din Tiraspol şi Tighina au refuzat abordarea tricolorului în aceste oraşe.
septembrie	Sovietele locale din Tiraspol, Tighina şi Râbniţa au respins legea limbii de stat. S-a iniţizat o mişcare de nesupunere faţă de autorităţile statului moldovean.
2 septembrie	Are loc la Tiraspol "Congresul al II-lea extraordinar al deputaţilor poporului din Transnistria" care proclamă "Republica Moldovenească Sovietică Socialistă Nistreană".
3 septembrie	Sovietul Suprem al RSS Moldoveneşti creează instituţia prezidenţială şi îl alege ca preşedinte pe Mircea Snegur.
22 septembrie-15 noiembrie	Liderii separatişti, sprijiniti de formaţiuni paramilitare proprii şi de trupe ale armatei, sovietice organizează alegeri legislative pentru "sovietul suprem" al "Republicii Sovietice Socialistă Moldoveneşti Nistrene".
22 decembrie	Mihail Gorbaciov , preşedintele URSS, semnează un decret prin care declara nule hotărârile "Congresului al II-lea al deputaţilor poporului din Transnistria". În schimb, măsurile luate de autorităţile de la Chişinău sunt infime şi strict declarative.
	1991
	Au loc acţiuni de înlocuire ale autorităţilor Republicii Moldova cu cele ale "republicii nistrene". Beneficiind de o inexplicabilă pasivitate a autorităţiilor statului Moldova, separatiştii îşi constituie o impresionantă forţă armată, constituită din:
	* Garda republicană, (8.000 luptători), subordonată "Direcţiei de apărare" a Transnistriei.
	* Miliţia, inclusiv batalionul Dnestr, (5.000 luptători), subordonată "direcţiei de interne" a "Republicii Nistrene".
	* Detaşamentele teritoriale de salvare (4.000 oameni), aflaţi la dispoziţia executivelor locale.
	* Regimentele muncitoreşti, echivalentul modern al "sovietelor de muncitori înarmaţi", subordonaţi Colectivelor Unificate de Muncă (OSTK).
	* Cazacii, în număr de 3-4.000, cu statut de "voluntari", erau mercenari cu solde mai mari decât ale gardiştilor fiind subordonaţi direct conducerii "Republicii Nistrene".
	Toate aceste formaţiuni erau înzestrate cu armament, mijloace de transport, maşini de luptă, cumpărate, capturate sau furate de la Armata a 14-a rusă, sau de la unităţile OMON din Transnistria. De partea separatiştilor s-a situat făţiş Armata a 14-a rusă, cu un efectiv de 6.500 persoane, constituită din:
	* o divizie motorizată,
	* 2 regimente de artilerie,
	* un regiment de tancuri,
	* un regiment antitanc,
	* 2 regimente de pontonieri,
	* un regiment de rachete,
	* o escadrila de elicoptere.
	Prin comparaţie, tânăra republică Moldova, încă nu avea armată proprie, beneficiind doar de un efectiv de câteva mii de poliţişti, care au suplinit, în timpul conflictului, forţele armate.
19 mai	Ministrul apărării al URSS a ordonat comandantului Armatei a 14–a, generalul Netkaciov, mobilizarea militarilor de rezervă pentru completarea efectivelor trupelor Armatei a 14–a dislocată în Transnistria şi menţinerea aceste trupe şi a arsenalul militar în stare de luptă. El ar fi justificat acest ordin în acest fel: "ţinând cont de faptul că Transnistria este un teritoriu rusesc şi că situaţia s–a înrăutăţit, noi trebuie să–l apărăm prin toate mijloacele".
23 mai	RSS Moldovenească devine Republica Moldova.
23 iunie	Parlamentul Republicii Moldova proclamă suveranitatea Republicii.
19 august	Are loc Puciul de la Moscova. Puciştii vor avea tot sprijinul liderilor separatişti de la Tiraspol: Igor Smirnov, Maracuţă, Iakovlev, Reliakov. Dupa înfrângerea puciştilor, Boris Elţin a cerut pedepsirea acestora şi a celor care i-au susţinut. Încercările administraţiei de la Chişinău de a aresta liderii transnistreni au generat nemulţumirea rusofonilor din Transnistria. A început o acţiune a femeilor rusofone care, în număr din ce în ce mai mare, au început să blocheze calea ferată ce lega Transnistria de restul Basarabiei. În final, liderii transnistreni au fost arestaţi, apoi eliberaţi după scurt timp.
25 august	Sovietul Suprem al RMN proclamă independenţa "republicii".
27 august	Parlamentul proclamă independenţa Republicii Moldova.
septembrie	Membri ai trupelor speciale sovietice OMON din Riga, sosesc în limuzine la Tiraspol, cazându-se la hotelul Kolhaznii.
18 septembrie	Preşedintele autoproclametei RMN, Igor Smirnov, a decis să plaseze unităţile forţelor armate sovietice dislocate în Transnistria sub jurisdicţia autoproclametei RMN.
1 decembrie	În raioanele de pe malul stâng al Nistrului au fost organizate alegeri prezidenţiale, declarate ilegale de către autorităţile moldoveneşti. Igor Smirnov a fost ales preşedinte al autoproclametei RMN.
13 decembrie	Are loc un atac armat al gardiştilor la podul de la Dubăsari, soldat cu moartea a patru poliţişti moldoveni şi a 20 de gardişti, cazaci şi mercenari.
	1992
1 martie	Gardiştii şi cazacii au provocat un incident la o petrecere în Dubăsari, apoi au atacat poliţia moldovenească chemată în ajutor. Poliţiştii au deschis focul, omorând un cazac, după care s-au retras în sediu. Acest incident a servit drept pretext desfiinţării ultimei secţii moldoveneşti de poliţie dintr-un oraş transnistrean. Sediul poliţiei a fost atacat de gardişti şi cazaci, care i-au făcut prizonieri pe poliţişti, dezarmându-i.
martie	Comitetul executiv raional şi toţi poliţiştii din Dubăsari s-au retras în satul [[Cocieri[[, care a devenit un centru de rezistenţă, aici refugiindu-se locuitori din satele vecine. Gardiştii au intrat în Cocieri cu 2 blindate, deschizând foc fără avertisment asupra trecătorilor. Au fost impuscati doi tarăni şi o mamă, care mergea cu copilul de mână. Ţărănii şi poliţiştii au reuşit să-şi procure, fără incidente, armament de la o cazarmă subordonată Armatei a 14-a. Gardiştii au intrat în Cocieri cu două blindate. Ţărănii şi poliţiştii au reuşit să-şi procure, fără incidente, armament de la o cazarmă subordonată Armatei a 14-a. Gardiştii şi cazacii vor bloca podurile de peste Nistru - de la Vadul lui Voda, Tighina, Camenca, Râbniţa, constituind "posturi de control " cu câte un blindat. Astfel de posturi vor fi create şi pe şoseaua Tiraspol-Dubăsari şi la barajul hidrocentralei Dubăsari.
2 martie	Republica Moldova devine membru ONU, ceea ce conduce la recunoaşterea caracterului ilegal al autoproclamatelor "republici" nistreană şi găgăuză. Este ziua în care începe războiul, prin declanşarea conflictului armat la Dubăsari, printr-o diversiune a separatiştilor. Are loc diversiunea de la Vulcăneşti, în zona găgăuză. Trei membri ai gărzii paramilitare găgăuze au atacat cantina unei şcoli. După ce gardiştii au fost arestaţi , secţia de poliţie a fost invadata de 14 membri ai formaţiunii, care au cerut transferarea arestaţilor la Bolgrad, oraş aflat sub jurisdictie ucrainiană.
3 martie	Gardiştii şi cazacii au atacat satul Cocieri, dar au fost respinşi. Seara, a ajuns în sat o unitate de poliţie cu destinaţie specială, trimisă de la Chişinău şi care traversase Nistrul pe gheaţă. Centrul de Presa al Forţelor Armate Unite ale CSI a dat un comunicat prin care afirma că forţele armate moldoveneşti au atacat un regiment de infanterie al apărării civile, dezarmând ofiţerii şi luând 70 automate şi alte arme şi că situaţia seamană cu aceea din Nagorno-Karabah. Au fost blocate căile de acces dinspre Chişinău spre Tighina, a fost blocata emisia radioteleviziunii naţionale în oraş. După desfiinţarea secţiei moldoveneşti de poliţie (singura instituţie care mai reprezenta statul moldovean în oraş), este inaugurata o secţie de poliţie subordonată secesioniştilor, constituită ca o forma de putere sovietică. Este înfiinţată o nouă formaţiune paramilitară ilegală.
4 martie	Gardiştii şi cazacii pătrund în satul Coşniţa, atacând pe cei 15 poliţişti, nevoiţi să deschidă focul. Patru autocamioane Kamaz pline cu gardişti sunt trimise la Cocieri.
4-5martie	2.500 cazaci sosesc la Tiraspol în ajutorul separatiştilor. Au loc înrolări masive în rândul formaţiunilor paramilitare ale separatiştilor.
6 martie	"Comitetul de apărare a Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti Nistrene" a hotărât izolarea tuturor poliţiştilor care nu au depus jurmânt de credintă faţă de "republică"; în această situaţie erau 85 de poliţişti.
12 martie	Doi poliţişti de la postul Ursoaia de pe şoseaua Tighina – Căuşeni au fost atacaţi dintr-un camion care transporta armament pentru separatiştii găgăuzi şi pe care îl opriseră pentru control. Un poliţist a fost rănit, altul ucis.
13 martie	Gardiştii atacă poliţiştii din Coşniţa, ucigând unul şi rănind mai mulţi. Este inaugurată o secţie de poliţie subordonată secesionistilor, constituită că o forma de putere sovietică şi este înfiinţată o nouă formaţiune paramilitară ilegală în Tighina
14 martie	Gardiştii şi cazacii arunca în aer podurile de la Vadul lui Voda, de lângă Dubăsari, de pe şoseau Chişinău – Volgograd. Poziţiile moldoveneşti de lângă Roghi sunt atacate, înregistrându-se 15 morţi. În timpul noptii sunt atacate satele Coşniţa şi Gura Bîcului cu mine, grenade şi rachete. "Sovietul Suprem al Republicii" hotărăşte ca băncile din Transnistria să înceteze operaţiunile cu Moldova şi înfiinţarea unei comisii care să preia sub control şoselele şi căile ferate ale "republicii".
15 martie	Smirnov semnează un decret prin care se creează o comisie de stat pentru ocrotirea socială a militarilor şi persoanelor demobilizate, acţiune menită să atragă simpatia militarilor. Guvernul Moldovei face un apel către gardişti, pentru depunerea armelor până la data de 17 martie.
17 martie	Smirnov semnează un decret prin care se creează o comisie de stat pentru ocrotirea socială a militarilor şi persoanelor demobilizate, acţiune menită să atragă simpatia militarilor. Se semnează un nou acord de încetare a focului, care va fi încălcat de către gardişti pe 24 martie.
19 martie	Parlamentul Moldovei propune un compromis, prezentând proiectul de acordare statutul de zona economica libera Transnistriei şi o modificare a adminstraţiei teritoriale.
20 martie	La reuniunea OSCE de la Helsinki, se creează un mecanism cvadripartit de reglementare a conflictului din Trasnistria, compus din: Republica Moldova, România, Rusia, Ucraina.
24 martie	Se semnează un nou acord de încetare a focului. Se efectueaza un schimb de prizonieri: secesioniştii eliberează 11 persoane, moldovenii, 18.
28 martie	Se instituie starea exceptională în Transnistria cu începere de la orele 20.
29 martie	Premierul Muravski acorda un nou ultimatum secesioniştilor, cerând depunerea armelor în termen de 2 zile.
31 martie	Preşedintele Snegur trimite o telegramă companiei moscovite de televiziune Ostankino, protestând contra modului de prezentare a conflictului, şi altă telegramă mareşalului Şapoşnikov, protestând împotriva zborurilor avioanelor militare ale CSI la Tiraspol.
	Luna aprilie marchează implicarea făţişă a Rusiei şi Armatei a 14-a rusă de partea separatiştilor. Intenţiile clare ale Rusiei sunt de a păstra Tighina drept cap de pod.
1 aprilie	Parlamentul Moldovei emite hotărârea privind reglementarea pe cale paşnică a conflictului. Poliţia moldovenească încearca eliberarea oraşului Tighina, controlat de secesionişti. Cad în luptă 8 poliţişti.
2 aprilie	Generalul. Netkacev, comandantul Armatei a 14-a, adresează un ultimatum preşedintelui Snegur, cerând ca forţele moldoveneşti să se îndeparteze la 15 km de Tighina. Pe aeroportul militar din Chişnău se semnează un acord de încetare a focului. Semnatarii sunt primul ministru al Moldovei, Muravschi, preşedintele "Sovietului Suprem", Maracuţă şi comandantul Armatei a 14-a rusă, Netkacev. Departamentul de Stat al Statelor Unite dă o declaraţie prin care se pronunţă împotriva unei intervenţii militare din afară, apreciind ca fiind admirabilă puterea de reţinere a guvernului Moldovei. Departamentul de Stat cerea insistent forţelor separatiste trasnistrene continuarea negocierilor cu Republica Moldova. Acordul va fi respectat numai de partea moldovenească, poliţiştii primind ordin să nu deschidă focul şi să nu riposteze.
1 aprilie	Parlamentul Moldovei emite hotărârea privind reglementarea pe cale paşnică a conflictului. Poliţia moldovenească încearca eliberarea oraşului Tighina, controlat de secesionişti. Cad în luptă 8 poliţişti.
	În schimb, toata luna aprilie vor avea loc atacuri în zonele: Tighina, Pohreba - Cocieri, Coşniţa - Doroţkaia, Pohreba - Roghi, Grădiniţa, Leontova, Varniţa, Misovca, Bicioc, Chiţcani. Gardiştii şi cazacii au lansat atacuri cu aruncătoare de mine şirachete asupra localităţilor, a populaţiei, a barajelor, releelor de televiziune, posturilor de radio. Au fost minate şoselele şi drumurile, a fost bombardată şoseaua Tighina - Chişinău. Apar primele atacuri ale lunetiştilor. Lipsit de forţele de ordine, oraşul Tighina rămâne la discreţia infractorilor. Două proiecte de protocol redactate de autorităţile de la Chişău sunt respinse de forţele separatiste, care trimit proiectul lor, semnat de comandantul armatei ruse de ocupaţie, prin care cer că Tighina să fie controlata exclusiv de armata rusă.
5 aprilie	În oraşul Tighina intră 20 de blindate ale armatei ruse, având arborate drapelul Federatiei Ruse.
	În paralel, continuă tratativele cvadripartite dintre miniştrii de externe ai Moldovei, Romaniei, Rusiei şi Ucrainei începute la 23 martie. La 2 aprilie, o nouă reuniune de experţi elaborează recomandări referitoare la neadmiterea implicării cetăţenilor statelor străine şi prevenirea incidentelor armate.
6 aprilie	Are loc reuniunea miniştrilor de externe, care vor da publicităţii o declaraţie prin care ce se pronunţa împotriva implicării în conflict a Armatei a 14-a, pentru menţinerea ordinei de drept de către autorităţile moldoveneşti pe tot teritoriul republicii, pentru excluderea accesului civililor la armament şi pentru încetarea focului începând din 7 aprilie.
14-17 aprilie	Se semnează protocolul grupului de lucru pentru stabilizarea situaţiei în Tighina: dezarmarea formaţiunilor paramilitare, deminarea zonei, asigurarea ordinii de către poliţia moldovenească şi miliţia separatista.
17 aprilie	La Chişinău are loc o nouă reuniune cvadripartită la care se adoptă statutul comisiei mixte pentru controlul respectării încetării focului, stabilindu-se un numar de 400 de observatori, care să supravegheze linia ce separa poliţia moldovenească de forţele rebele, pe o lungine de 262 km. S-a hotărât dezarmarea forţelor paramilitare, repatrierea mercenarilor, accelerarea investigaţiilor procuraturii asupra acţiunilor criminale din zonă. Încetarea focului va deveni efectivă la Tighina de-abia din 20 aprilie. Până pe 15 mai, numai observatorii din Moldova şi România ajunsesera în zonă, pentru supraveghere.
mai	În luna mai, au loc mai multe întruniri ale comisiei bilaterale Moldova – Transnistria, sabotate deseori de atacuri ale forţelor militare separatiste asupra localităţilor, podurilor, şoselelor şi posturilor de radio controlate de autorităţile de la Chişinău. Încă din luna aprilie începuse retragerea unor efective de cazaci, de care chiar separatiştii voiau să se debaraseze, dat fiind caracterul indisciplinat şi turbulent al acestora. În paralel, apar noi formaţiuni paramilitare, ca Beretele Negre. Sosesc din Ucraina memebri ai armatei ucrainiene de autoapărare.
4 mai	La Gura Bîcului se semnează un protocol privind retragerea formaţiunilor armate, dar, în timpul nopţii, separatiştii vor arunca în aer podul de peste Nistru.
6-7 mai	Este atacat cu rachete postul de poliţie de la Cocieri.
8-18 mai	Au loc atacuri asupra locuitorilor şi posturilor de poliţie de la Cocieri, Coşniţa, Gura Bîcului, Dragalina, Dubăsari-Pod, Roghi.
19 mai	Când se credea că procesul de normalizare avansează, izbucneste din nou criza, declanşată de un ordin trimis de generalul Graciov, ministrul apărării al Federatiei Ruse, generalului Netkacev, comandantul Armatei a 14-a ruse. Ordinul prevedea că, în vederea apărării Transnistriei, care e pământ rusesc, să fie completat armamentul din rezervele pentru mobilizare şi să fie pregătite pentru luptă toate unităţile militare ale Armatei a 14-a. O înscenare făcută la Dubăsari, va furniza unitatilor Armatei a 14-a ruse pretextul de a iesi din cazărmi şi de a ocupa poziţi de luptă alaturi de gardişti. Unităţi de tancuri şi artilerie părăsesc garnizoana Tiraspol îndreptându-se spre Dubăsari şi alăturându-se gardiştilor. Cu cele 10 tancuri, 11 tanchete, 6 tunuri, 3 arme antitanc, 6 aruncatoare de grenade, 63 pistoale automate, 21 maşini blindate şi 9 maşini militare vor fi declansate atacuri la Coşniţa, Cocieri, Corjevo, Holercani, Malovata, Ustia, Zolonceni în raionul Dubăsari. Garnizoana Tiraspol va mai trimite 22 tancuri spre Dubăsari, 5 spre Dnestrovsk. Au loc atacuri violente până pe 26 mai. La protestele preşedintelui Snegur faţă de agresiunea armatei ruse, Kremlinul răspunde, conform tradiţiei, că armata rusă nu destabilizează.
21 mai	Smirnov dă un decret prin care Armata a 14-a trece în subordinea "republicii nistrene". Concomitent, se fac apeluri pentru mobilizarea parţială a rezerviştilor. În aceeasi zi, aterizează la Tiraspol un avion cu 600 cazaci de pe Don. La Moscova şi Sank Petersburg se formează batalioane de voluntari. Se creează batalionul de miliţie Dnestr, în componenţa căruia vor intra şi mulţi delincvenţi. Departamentul de Stat al USA şi-a exprimat imediat îngrijorarea faţă de implicarea Armatei a 14-a în luptele din regiune.
iunie	În prima jumatate a lunii iunie se remarcă o intensificare a atacurilor gardiştilor şi cazacilor la Tighina, Cocieri, Coşniţa, Corjevo, Dubăsari, Doroţcaia, Pohreba. Se fac încorporari în formaţiunile separatiste, se fac transferuri de armament de la Armata a 14-a către separatişti. "Republica nistreană" îşi creează serviciul de grăniceri, în care se vor înrola cazaci din zona Mării Negre. Terorizarea populaţiei moldovene din Transnistria continuă: sunt arestate personalităţi din Frontul Popular sub acuzaţia de terorism: Ilie Ilaşcu, Ştefan Urâtu, Tudor Petrov-Popa, Andrei Ivanţoc, Alexandru Leşco. La Grigoriopol apare grupul Delfin, format din puşcăriaşi eliberaţi. Conducerea Republicii Moldova devine tot mai conciliantă faţă de separatişti. Între timp, autorităţile ruse continuă să prezinte denaturat situaţia din Transnistria, acuzând Moldova de agresiune, de încercare de exterminare sistematică a populaţiei slave, iar România de livrari de armament către Moldova.
19 iunie	La Tighina, situaţia devine explozivă: poliţiştii moldoveni sunt atacaţi şi ucişi de gardişti, sunt puse la cale mai multe înscenări şi provocări, care vor tensiona situatia la maximum. În urma unei astfel de înscenari, va fi declanşat un nou conflict armat: peste 1.200 de gardişti şi cazaci vor atacă unitatea de poliţie a oraşului; rachetele Alazan lansate asupra postului vor ajunge şi asupra gradinitei de copii aflata în apropiere. Noaptea târziu sosesc poliţişti şi voluntari dinspre Varniţa, pentru ajutorarea poliţiştilor asediaţi.
20 iunie	În dimineaţa de 20 iunie, oraşul era în mare parte sub control moldovenesc. Tancuri grele ale Armatei a 14-a au forţat podul spre Tighina, dar vor fi oprite de forţele moldovene. Forţele separatiste continua titurile asupra oraşului.
	Începe un război în toata puterea cuvântului, oraşul Tighina fiind bombardat şi atacat cu armamant greu. În acelaşi timp sunt atacate şi alte localităţi: Dubăsari, Cocieri, Doroţcaia, Coşniţa. Podul de peste Nistru va fi ocupat de gardişti, după atacurile cu tancuri grele ale armatei ruse, iar oraşul va fi invadat de armata şi de forţele separatiste. Consiliul militar al Armatei a 14- va adresa preşedintelui Snegur un ultimantum prin care cere că forţele moldovene să înceteze agresiunea, în caz contrar, armata trecând la atac. Însemna război declarat al Rusiei contra Moldovei.
20-21 iunie	Continua invadarea oraşului Tighina de către tancurile armatei ruse, care arborează fără jenă steagurile Rusiei. Oraşul este bombardat de către separatişti. În ciuda acestor fapte, tot Elţin acuză Moldova de agresiune, amenintând că armata rusă va fi obligată să riposteze. În faţă reactiilor ezitante ale autorităţiilor moldovene, sute de voluntari din Transnistria vor veni la Chişinău cerând arme pentru a luptă contra rebelilor. Au manifestat şi în faţă ambasadei ruse. Agresiunea armatei ruse asupra Tighinei s-a soldat, până în dimineaţa de 22 iunie, cu aproximativ 200 de morţi şi 300 de răniţi de partea poliţiştilor şi populaţiei civile moldoveneşti. Bombardamentele au distrus fabrici, relee de comunicatii, locuinte. Presedintele Federatie Ruse agresoare, Elţin, a refuzat orice contact telefonic cu Snegur.Atacurile şi invaziile secesioniştilor au determint un exod în masă al populaţiei civile din zona de conflict.
21 iunie	Se semnează acordul de încetarea focului.