Tratatul de la Adrianopol

Tratatul de la Adrianopol încheiat de către Rusia şi Turcia, în anul 1829, a însemnat un eveniment important pentru politica şi posibilităţile economice ale Principatelor Române. Prin acest tratat se desfiinţa vechiul monopol turcesc asupra cerealelor româneşti şi se acorda Ţărilor Române deplina libertate a comerţului exterior. Documentul stipula continuarea rămânerii Principatelor sub suzeranitate turcească, concomitent cu plasarea lor sub protectoratul Rusiei, care a voit să slăbească, în favoarea sa, influenţa Turciei în Ţările Române. Libertatea comerţului a condus la invadarea Principatelor cu produsele industriale ale Apusului, precum şi la apariţia de cumpărători pentru produsele agricole româneşti, cu precădere pentru cereale, al căror preţ a crescut foarte mult într-un interval scurt de timp. Aceste realităţi au acutizat problema agrară, prin scumpirea preţului pământului şi au modificat structura socială a Ţărilor Române, în sensul creşterii vertiginoase a clasei orăşeneşti ca urmare a amplificării practicării unor îndeletniciri cu specific burghez. “Prin convenţia specială asupra Ţării Româneşti şi Moldovei - relevă Maria Mureşan -, tratatul de pace menţionat prevedea retrocedarea de către Poarta Otomană a oraşelor şi teritoriilor, aflate până atunci în posesiunea ei, de la nord de Dunăre - Brăila, Giurgiu şi Turnu -, abrogarea obligaţiei de a mai plăti Porţii zahareaua pentru aprovizionarea armatei sau a Constantinopolului, aceasta fiind înlocuită printr-o sumă adăugată la tribut, scutirea de a mai da lucrători pentru necesităţile armatei otomane, precum şi angajamentul Porţii de a confirma regulamentele de organizare internă a Ţării Româneşti şi Moldovei, regulamente întocmite pe durata administraţiei ruseşti în aceste ţări . Era prevăzută astfel, reorganizarea administraţiei interne pe baza unor Regulamente Organice, a căror aplicare a început la 1 iulie 1831 în Ţara Românească şi la 1 ianuarie 1832 în Moldova. Asemănarea prevederilor celor două documente a facut ca în numeroase lucrări de istorie naţională ele să fie menţionate în formula singulară: Regulamentul Organic”. În baza lui au fost instituite domnia constituţională, controlul Adunării Obşteşti asupra autorităţii centrale a principelui, precum şi separarea deplină a puterilor în stat.

Regulamentul Organic prevedea, de asemenea, o serie de măsuri menite să conducă la stimularea dezvoltarii economiei, ca de pildă consacrarea libertăţii comerţului şi reorganizarea sistemului fiscal, înlocuind vechiul haos din acest domeniu cu o dare unică numită bir sau capitaţie. Se hotărau totodată dările negustorilor, meseriaşilor şi sudiţilor. Mai trebuie precizat că Regulamentul conţinea şi prevederi vizând constituirea pieţei interne unice a Ţării Româneşti şi Moldovei, prin:

• a) desfiinţarea vămilor interne dintre cele două Principate;
• b) ocrotirea înfiinţării fabricilor şi încurajarea dezvoltării meseriilor, permiţându-se intrarea în Principate, fără taxe vamale, a tuturor celor necesare propăşirii industriei - atragându-se din străinătate prin promiterea de facilităţi şi premii, mână de lucru calificată în domeniul industrial;
• c) interzicerea efectuării între Principate a acelor schimburi vătămătoare comerţului unuia sau amundurora dintre ele - în speţă interzicerea comercializării între Principate a vitelor, grânelor, sării şi uleiului.

Însă, pe lângă toate elementele pozitive enumerate, Regulamentul Organic a avut şi un mare neajuns: a legiferat înrăutăţirea situaţiei ţăranilor. Prevederile sale - consemnează Constantin C. Giurescu şi Dinu C. Giurescu - îi obligau pe aceştia “să lucreze stăpânilor de moşii un număr de 12 zile pe an care însă, în realitate, ajungeau până la 30 şi chiar 40 ; aceasta deoarece munca fixată teoretic ca pentru o zi nu se putea îndeplini, de fapt, decât în 2, 3 sau chiar 4 zile. Trebuiau de asemenea, să facă o cărătură sau două, după distanţă şi să dea ajutor la reparaţia acaretelor”. Totuşi, cu toate neajunsurile sale, legate în principal de menţinerea şi chiar agravarea raporturilor feudale, Regulamentului Organic îi revine marele merit de a reprezenta de facto prima constituţie scrisă românească, cu prevederi principial noi şi modernizatoare.

Legături externe

• Spre Eminescu. Răspuns românesc la ameninţările prezentului şi la provocările viitorului, Radu Mihai Crişan