Vasile Coloşi

Vasile Coloşi (la origini - Vasile Colosi, grafie maghiarizată - Basilium Kolosy; n. 1779, Abrud, judeţul Alba, d. 16 nov. 1814, Săcărâmb, judeţul Hunedoara) a fost un preot, traducător şi filolog român, membru al mişcării iluministe Şcoala Ardeleană, în cadrul căreia a avut o contribuţie majoră la redactarea Lexiconului de la Buda.

Studii şi carieră ecleziastică

A urmat studii teologice la Blaj, Budapesta și Viena. Devine preot, apoi protopop greco-catolic de Săcărâmb (1802-1814).

A fost, de asemenea, inspector al şcolilor poporale unite din protopopiatele Bobâlna, Bistra şi Zarand (1812-1814).

Contribuţii la spiritualitatea românească

În anul 1806 Vasile Coloşi avea pregătit pentru tipar un Dicţionar român-latin-maghiar-german. În aceeaşi perioadă, Samuil Micu avea în lucru un amplu Dicţionar român-latin, care urma să fie tipărit la tipografia regală a Universităţii din Buda, însă moartea sa în acelaşi an (1806) duce la amânarea publicării dicţionarului său.În urma primirii spre publicare a dicţionarului cvadrilingv al lui Vasile Coloşi, tipografia regală a Universităţii din Buda solicită acestuia includerea în lucrare şi a materialului bilingv pregătit de către Samuil Micu. Astfel, între anii 1806-1809, Vasile Coloşi redimensionează dicţionarul bilingv al lui Samuil Micu, prin completarea şi adăugarea limbilor maghiară şi germană, pe baza propriului său dicţionar. În aprilie 1809 Petru Maior a fost cooptat pentru revizuirea lexiconului coloşian, cum îl numeau contemporanii. De la bun început a apărut o controversă între Petru Maior şi Vasile Coloşi, pe tema ortografiei ce urma să fie folosită în tipărirea lucrării. Lucrarea polemică a lui Petru Maior, Censura Lexici Colossiani, Valachico-Latino-Hungarico-Germanici, a litera H, inclusive usque ad finem, sesiza importanţa aplicării unor principii solide ale ortografiei în redactarea lexiconului: "Opera este de interes naţional, cititorii acestui lesicon nu-l vor primi ca de la un autor tânăr (se referea la vârsta lui Vasile Coloşi când adunase materialul pentru dicţionar n.n.), ci ca de la tot neamul". Pregătirea tipografică a lexiconului coloşian s-a complicat pe parcurs prin moartea prematură a lui Vasile Coloşi în 1814. După moartea lui Vasile Coloşi, Petru Maior a acceptat să facă munca de încheiere ştiinţifică a dicţionarului românesc, dar moartea l-a surprins şi pe acesta cu lucrul neterminat. Lexiconul coloşian a fost dus la bun sfârşit de către frații Ioan Teodorovici şi Alexandru Teodori, care au adus la un numitor comun ortografia întregului material lexical, conform regulilor din Orthographia Română publicată de Petru Maior. Lucrarea a apărut în 1825, cu titlul Lesicon românescu-latinescu-ungurescu-nemţescu, care de mai mulţi autori în cursul a treizeci şi mai multor ani s-au lucrat. Cunoscut sub numele de Lexiconul de la Buda, această operă a încheiat simbolic perioada clasică a Şcolii Ardelene.

Alte lucrări publicate

• În 1814 a tipărit la Buda Catehismul cel mic istoricesc al lui Claude Fleury, pre limba românească prefăcut şi după rânduiala Bisericei Răsăritului întocmit.

Bibliografie

• Jana Balacciu, Rodica Chiriacescu, Dicţionar de lingvişti şi filologi români, Bucureşti, Editura Albatros, 1978, pp. 99-100.
• Lexiconul de la Buda (on-line)
• Dicţionarul teologilor români
• Monica Huţanu, Sistemul ortografic aplicat în redactarea lexiconului de la Buda, în „Ovidius University Annals of Philology”, 2003, vol. XIV, pp. 133-139.
• Gabriela Enea, A fost odată o școală..., în „Foaia românească”, 17 oct. 2008, p. 4, 10.
• Maria Protase, Petru Maior: un ctitor de conştiinţe, Bucureşti, Editura Minerva, 1973, pp. 291-297.