Samuil Micu

Samuil Micu, supranumit şi Klein sau Clain, pe numele laic Maniu Micu, (n. septembrie 1745, Sadu, judeţul Sibiu - d. 13 mai 1806, la Buda, Ungaria) a fost un teolog, istoric, filolog şi filosof iluminist român, reprezentant al Şcolii Ardelene.

Biografie

A fost nepotul episcopului Inocenţiu Micu. A învăţat la Gimnaziul din Blaj, pe care l-a absolvit în anul 1762, după care a intrat în Ordinul bazilian, călugărindu-se sub numele Samuil (14 octombrie 1762). Mai târziu a fost hirotonit ieromonah şi şi-a continuat studiile la Seminarul pentru călugări înfiinţat de episcopul Petru Pavel Aron (1762-1765); trimis apoi la Colegiul „Pazmanian” din Viena pentru studii de Filosofie şi Teologie (1766-1772).Devine profesor de Etică şi Aritmetică în Gimnaziul din Blaj (1772-1777); din nou la Viena ca „prefect de studii” în Seminarul Sancta Barbara (1777-1783), când face intense cercetări cu caracter istoric şi îşi publică primele lucrări: reîntors la Blaj, în mănăstirea „Sf. Treime” (1783-1804), s-a dedicat în întregime studiilor teologice, istorice, lingvistice şi traducerilor şi spre sfârşitul vieţii devine „cenzor” al cărţilor româneşti care apăreau în Tipografia Universităţii din Buda (1804-1806).A redactat o serie de lucrări cu caracter istoric şi lingvistic, prin care urmărea să informeze pe învăţaţii străini despre originea romană a poporului şi a limbii române, despre continuitatea românilor pe teritoriul fostei Dacii şi, influenţat de iluminism, a militat, în opera sa, pentru egalitatea în drepturi a românilor cu celelalte naţiuni din Transilvania, pentru înlăturarea iobăgiei, numărându-se în mod firesc printre autorii cunoscutului memoriu oficial numit Supplex din 1791.Autor de lucrări teologice şi cuvântări, a tradus din Sfinţii Părinţi răsăriteni, a dat o nouă traducere a Bibliei, în 1795, a doua tipărită în româneşte, după Biblia de la Bucureşti (cea a Episcopului Petru Pavel Aron, din 1760-1761, a rămas în manuscris}, şi a fost unul din apărătorii vechilor rânduieli şi tradiţii răsăritene în cadrul Bisericii Române Unite cu Roma, ridicându-se împotriva încercărilor de latinizare ale episcopului Ioan Bob.

Lucrări teologice

• Carte de rugăciuni pentru evlavia homului chrestian, Viena, 1779, 87 p. (cu litere latine);
• Disertaţie canonică de matrimonio juxta disciplinam Graecae Orientalis Ecclesiae, Viena, 1781, 154 p.;
• Disertatio de juniis Graecae Orientalis Ecclesiae, Viena, 1782, 128 p. (trad. rom., Buda, 1828);
• Propovedanie sau învăţături la îngropăciunea oamenilor morţi, Blaj, 1784, 140 p. (ed. a II-a, Sibiu, 1842, 220 p.; reed. de Ioan Nicorescu, Arad, 1907);
• Theologia moralicească sau Bogoslovia carea cuprinde învăţătura năravurilor celor bune şi a vieţii creştineşti din Sf. Scriptură şi din Sfinţii Părinţi culeasă, Blaj, 1796, 303 P.;
• Cartea a doua a Theologiei moraliceşti carea cuprinde învăţătura despre contracturi şi osibite datorii a fiştecărui stat şi despre darul lui Dumnezeu şi Tainele Sfintei Biserici şi celelalte, Blaj, 1796, 370 p.;
• Theologia dogmatică şi moralicească despre Taine peste tot, Blaj, 1801, 10 + 102p.,
• Alte şapte lucrări despre Sf. Taine, fiecare cu titlul Theologhie dogmatică şi moralicească despre Taină, Blaj, 1801-1802, cu peste 1000 p.;
• Acatist sau carte cu multe rugăciuni pentu evlavia fieştecărui creştin, Sibiu, 1801, XVII + 10 + 197 p.;
• Istoria împărecherii între Biserica Răsăritului şi a Apusului care s-a făcut pe vremea lui Mihai Cerularie Patriarhul Ţăriigradului şi a Săborului de la Florenţia;
• Carte despre descoperirea cea dumnezeiască, Despre Sfânta Scriptură, Istoria Noului Testament, Carte despre căsătorie;
• De datoriile cinurilor călugăreşti, Cuvântări bisericeşti sau Prediche.

Traduceri

• Între anii 1793 şi 1795, a tradus şi tipărit, la Blaj, Biblia, adecă dumnezeiasca Scriptură a Legii Vechi şi a ceii Noao (1240 p.), cu prefaţa semnată de el, în care menţiona că a „îndreptat graiul” Bibliei de la Bucureşti din 1688, dar o bună parte „din Vechiul Testament, mai mult cel nou, de pre cel elinesc al celor şaptezeci de dascăli i-am tălmăcit”, cuprindea note explicative, locuri paralele, scurte rezumate la fiecare capitol, scurte consideraţii isagogice la fiecare carte. Folosită de ediţiile de mai târziu: Petersburg, 1819, Buzău, 1854-1856 şi Sibiu, 1856-1858.
• Thomas a Kempis, De urmarea lui Hristos, Blaj, 1812.
• Lucian de Samosata (publicat de N. Lascu, în CC, an. XXII, 1942, nr. 1-6).

Traduceri din Sfinţii Părinţi (rămase in mss.)

• Sf. Vasile cel Mare: Rânduielile celor ce pusniceşte sau singuri sau împreună pre obşte petrec, 2 vol. (1780); Cuvinte (1788); Învăţături ascetice (1804); Hotărâri scurte cu întrebări şi rărpunsuri (1904); Cuvinte între norod zise (1805);
• Sf. loan Gură de de Aur: Omilii sau Cuvinte în Evanghelia Sf. Iosif, 2 vol. (1797 şi 1791 );
• Sf. Ciril al Ierusalimului: Catihises sau învăţături către cei ce vin la botez (1798); alte traduceri din Sf. Grigorie Teologul (Cartea despre fugă, Cuvinte);
• Sf. Ciril al Alexandriei, Sf. Efrem Sirul, Sf. loan Scărarul, Sf. loan Damaschinul, Sf. Teodor Studitul. Cuv. Dorotei, Canoanele săboarălor a toată lumea şi a celor nameasnice şi ale Sfinţilor Părinţi, cele primite în Biserica Răsăritului (1904);
• Istoria bisericească, în 20 vol., a abatelui catolic francez Claude Fleury (1640- 1723) şi anume 12 cărţi, în 5 vol., care explică faptele petrecute până la mjlocul secolului al IV-lea.

Lucrări filologico-istorice

• Samuil Micu, Istoria românilor, ediţie princeps după manuscrisul original, cu note şi comentarii istorice de Ioan Chindriş, I-II, Bucureşti, 1995, 522+496 [= 1018] pag.
• Elementa linguae daco-romanae sive valachicae, Viena, 1780, 94 p. (în colaborare cu Gheorghe Şincai, prima gramatică românească tipărită şi prima cu litere latine); reeditată în 1980: Studiu introductiv, traducerea textelor şi note de Mircea Zdrenghea, Cluj Napoca, 1980, XXX + 245 p.;
• Iniţiator şi redactor al unei mari lucrării lexicografice, care va fi continuată şi dezvoltată de mai mulţi cărturari şi se va tipări la Buda, în 1825, sub titlul Lesicon românesc-latinesc-unguresc-nemţesc, cunoscut şi sub numele de Lexiconul de la Buda (partea lucrată de el a fost publicată de Galdi Laszlo, sub titlul Dicţionarium valachico-latinum, Budapest, 1944).
• Brevis historica notitia originis et progressu nationis Daco-Romanae seu ut quidem barbaro vocabulo appelant Valachorum ab initio usque ad seculum XVIII (1778). Rămasă în manuscris, a fost publicată fragmentar de A. T. Laurian sub titlul Historia Daco-Romanorum sive Valachorum, în “Instrucţiunea Publică", Iaşi, 1861, p.67-118 şi în ,,Foaie pentru minte, inimă şi literatură", XXV, 1 862, nr.11 - 26 şi 29 - 30); Scurtă cunoştinţă a istoriei românilor(1796, rămasă în ms., editată de Cornel Câmpeanu, Bucureşti, 1963, XLIX + 237 p.);
• Responsum ad Josephi Caroli Eder - în Supplicem Libellum Valachorum Transilvaniae iuxta numeros ad ipso positos (ms. publicat de I. Pervain, in Studii de literatură română, Cluj, 1971, p. 44-72); Istoria românilor cu întrebări şi răspunsuri (1791, ms.),
• Istoria, lucrurile şi întâmplările românilor, acum într-acest chip aşezate şi din multi vechi şi noi scriitori culeasă şi scrisă, 4 tomuri I. Istoria românilor din Dacia. II. Istoria domnitorilor Ţării Româneşti III. Istoria domnitorilor Ţării Moldovei. IV.
• Istoria bisericească a Episcopiei românilor din Ardeal (rămasă în ms.; Un scurt fragment publicat în „Calendarul” de la Buda din 1806, p. 35-72, reprodus de C. Câmpeanu, op. cit., p. 131-157);
• Părţi de lucrări de istorie bisericească publicate de T. Cipariu, în Acte şi fragmente, Blaj, 1855;
• Cunoştinţă pe scurt a istoriei bisericeşti (ed. de Arhim. Veniamin Micle), în ST, an. XXVII, 1975, nr. 5 - 6,7 - 8 şi 9 - 10; an. XXVIII, 1976, nr. I - 2 şi 7 - I 0; an. XXIX, 1977, nr. I - 2 şi 5 - 8; an. XXX, 1978, nr. 1 - 2, 3 -4, 5 - 8 şi 9 - 10 (apoi în volum, sub titlul: Istoria bisericească Transliterare de pe manuscrisul original, studiu introductiv, note şi glosar de... Mănăstirea Bistriţa, 1993, 296 p.);
• Hronologia împăraţilor turceşti, carii după împăraţii greceşti au urmat la Ţarigrad (ms.);
• Statuta sau legile scaonelor săseşti din Ardeal care în toate judecăţile şi rânduielile politiceşti să ţin în scaonele săseşti (mss. 1802).

Lucrări de filosofie

• Loghica adecă partea cea cuvântătoare a filosofiei, tradusă după Fr. Chr. Baumeister, Buda, 1799, 205 p.;
• Legile firei, ithica şi politica sau filosofia cea lucrătoare, 2 vol., după acelaşi, Sibiu, 1800, 428 p.;
• Învăţătura metafizicii şi învăţătura politicească (mss.);
• Filosofia, etica sau morala (mss.) - editate de Dumitru Ghişe şi Pompiliu Teodor sub titlul: Samuil Micu, Scrieri filozofice, Bucureşti, 1966.

Bibliografie

• Serafim Duicu, Pe urmele lui Samuil Micu-Clain, Bucureşti, Editura Sport-Turism, 1986
• Dicţionarul literaturii române de la origini până la 1900, Bucureşti, Editura Academiei, 1979
• Pompiliu Teodor, Sub semnul luminilor: Samuil Micu, Cluj, Presa Universitară Clujeană, 2000