| Metapedia Fundraiser 2018: The Internet is the foremost field in the metapolitical battle of our time. Help us hold down the front. | |||
| |||
Supplex Libellus Valachorum
Supplex Libellus Valachorum este numele memoriului înaintat de intelectualii români transilvăneni către împăratul austriac Leopold al II-lea prin care se solicita recunoaşterea drepturilor legitime ale românilor din Transilvania.
Numele acestui memoriu vine din latină, şi înseamnă Petiţia Valahilor. El a fost definitivat la Oradea şi trimis la 28 martie 1791[1].
Solicitările Supplex-ului invocau drepturile omului şi ale cetăţeanului "pura etsimplicia tum hominis, tum civis jura", se bazau pe dreptul autohtonităţii românilor transilvăneni şi a romanităţii lor. Aceste solicitări pot fi sintetizate în câteva idei definitorii pentru dorinţele românilor transilvăneni din acea vreme:
- „ca numirile odioase şi pline de ocară: toleraţi, admişi, nesocotiţi între stări şi alte de acest fel, care ca nişte pete din afară, au fost întipărite fără drept şi fără lege (pe fruntea naţiunii române), acum să fie cu totul îndepărtate, revocate şi desfiinţate“ (recunoaşterea românilor ca naţiune de drept în Transilvania)
- „naţiunea română să fie repusă în folosinţa tuturor drepturilor civile şi regnicolare“ (reinstaurarea drepturilor românilor de dinainte de 1437 cand s-a facut Unio trium nationum - unirea celor trei naţiuni: unguri, saşi, secui[2])
- „clerul acestei naţiuni credincios bisericii orientale să fie tratat în acelaşi fel ca şi clerul naţiunilor care alcătuiesc sistemul uniunii“ (egalitatea clerului)
- „la alegerea slujbaşilor şi deputaţilor în dietă ... să se procedeze în chip just, în număr proporţional cu această naţiune“ (reprezentarea din dietă şi din aparatul administrativ să se facă proporţional cu numărul românilor, deoarece în dieta Transilvaniei, în 1790, doar episcopul Ioan Bob era român, restul fiind unguri şi secui 90%, şi saşi 10%[3]).
După transmiterea memoriului Supplex Libellus Valachorum, el a fost publicat la Cluj în 1791 de istoricul sas Iosif Carol Eder, sub numele de Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae ce înseamnă Petiţia Valahilor din Transilvania, dar a adaugat şi comentarii prin care combătea aşezarea românilor în Ardeal înainte de unguri[4].
Gheorghe Şincai i-a răspuns lui Eder, prin manuscrisul pierdut Responsum ad Crisim Iosephi Caroli Eder in supplicem libellum Valachorum Transilvaniae dar şi prin lucrarea Hronica românilor şi a mai multor neamuri[5].
Deoarece petiţia a fost respinsă, statutul românilor din Transilvania a rămas neschimbat. Se pare că redactarea documentului a însemnat o colaborare mai largă la care au participat cei mai însemnaţi reprezentanţi ai românilor din Transilvania: Samuil Micu, Petru Maior, Gheorghe Şincai, medicul Ioan Piuariu-Molnar, Iosif Meheşi - concipist la Cancelaria aulică, juristul Ioan Budai Deleanu, vicarul unit al Năsăudului Ioan Para etc.
Note
- ↑ Avram Andea, Aurel Răduţiu, Nicolae Edroiu, Istoria României. Transilvania, Cap. VI, p.57
- ↑ Giurescu & Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi, p.543
- ↑ Giurescu & Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi, p.543
- ↑ Lucian Predescu, Enciclopedia Cugetarea, p.825
- ↑ Lucian Predescu, Enciclopedia Cugetarea, p.825
