Vlad Georgescu

Vlad Georgescu (n. la Bucureşti, la 20 octombrie 1937 - d. 13 noiembrie 1988) a fost un istoric şi, între anii 1983-1988, directorul secţiei române a postului de radio Europa Liberă.

Viaţa şi activitatea

Vlad Georgescu s-a născut la Bucureşti, la 20 octombrie 1937, într-o familie de boieri. Un bunic din partea tatălui, generalul I. Georgescu, fusese aghiotant al regelui Carol I, iar un bunic din partea mamei, R. M. Porumbaru, a fost un important membru al Partidului Naţional Liberal, ministru de externe (între anii 1914 - 1917) şi apoi fusese preşedinte al Senatului României, în perioada de dinaintea instalării dictaturilor.

Vlad Georgescu a urmat şcoala la Liceul Sf. Sava, pe care regimul comunist din România l-a redenumit Nicolae Bălcescu, după numele istoricului, fost elev al aceluiaşi liceu. Din timpul liceului, Vlad Georgescu era pasionat de istorie.

În ciuda opreliştilor, a reuşit să intre şi să absolve Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti.

La încheierea studiilor universitate a fost repartizat cercetător la Muzeul Româno-Rus, care era condus de aşa-numitul Prinţ Roşu, Scarlat Callimachi. Când Muzeul Româno-Rus a fost desfiinţat, în 1963, Vlad Georgescu a fost transferat la Institutul de Studii Sud-Est Europene, unde era director Mihai Berza.

A predat istorie la: University of California, Los Angeles (1967-1968), University Columbia, New York (1973), University of Maryland şi Rutgers University. S-a stabilit în occident în 1979, după ce în 1977 a fost ţinut în arest timp de două luni, sub acuzaţia de trădare, în urma publicării unui text critic la adresa regimului (v. cartea Politică şi istorie.) A devenit colaborator, apoi salariat al postului de radio Europa Liberă.

În 1987, a fost publicată în Statele Unite cartea lui Ion Mihai Pacepa, Orizonturi roşii (Red horizons; editura Regnery), cu dezvăluiri despre sistemul comunist din România, îndeosebi despre regimul Ceauşescu. Vlad Georgescu s-a hotărât să vorbească despre această carte şi să difuzeze în serial fragmente din Orizonturi roşii în cadrul unei emisiuni. Iniţiativa era periculoasă, şi Georgescu a fost chiar avertizat de soacra sa: "M-am întâlnit cu generalul X şi mi-a spus: 'nu difuza cartea lui Pacepa. Dacă o difuzezi, vei fi lichidat în mai puţin de un an'". În pofida avertismentului, Georgescu a decis să vorbească despre carte, iar un an mai târziu, în august 1988 a făcut cunoscut că medicii i-au depistat o tumoare intracraniană şi că urma să fie operat.

A murit trei luni mai tîrziu. Se presupune că a fost asasinat prin iradiere. Alţi trei directori ai secţiei române a postului de Europa Liberă muriseră de cancer în condiţii misterioase. Se presupune de asemeni că decesele lor ar fi fost cauzate de iradieri.

Bibliografie

1. Din corespondenţa diplomatică a Ţării Romîneşti, Muzeul Romîno-Rus, Bucureşti, 1962, 268 p.
2. Political ideas and the Enlightenment in the Romanian principalities (1750-1831), Boulder (East European Quarterly), New York (Columbia University Press), 1971
3. Ideile politice şi iluminismul în principatele române (1750-1831), Editura Academiei RSR, Bucureşti, 1972
4. Politică şi istorie: cazul comuniştilor români 1944-1977, editura Jon Dumitru (colecţia Clio fără mască), München, 1981 (republicată în câteva ediţii în România, după 1990), 158 p.
5. Istoria românilor de la origini pînă în zilele noastre, München, 1984, 394 p. (ed. a III-a, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992)
6. Istoria ideilor politice româneşti, editura Jon Dumitru (colecţia Clio fără mască), München, 1987
7. Romania anilor '80, editura Jon Dumitru (colecţia Clio fără mască), München, 1994, 254 p.
8. Mihai Botez, Vlad Georgescu (1937-1988), in Vlad Georgescu: Istoria românilor. De la origini pînă în zilele noastre (1984), (Ediţia a II-a, American-Romanian Academiy of Arts and Sciences, 1989), (Ediţia a III-a, Humanitas, Bucureşti, 1992, pp. 7 - 10.)

Citat din Politică şi istorie:

Am constatat cu amărăciune, dar fără surprindere, completa aservire a istoriei faţă de politică; dar PCR nu a avut în cei 33 de ani de cârmuire democrat-populară o singură politică, PCR a propovăduit o singură religie în tot acest răstimp, dar s-a închinat, dupa vremi, unor biserici diferite şi unor pontifi schimbători. …dar trecutul nu poate fi astfel, el reprezintă un dat obiectiv, care nu se poate modela continuu fără primejdia compromiterii atât a istoriei, cât şi a politicii. (Bucureşti, martie 1977)

Legături externe

Necrolog în The New York Times