Gheorghe Manu

Gheorghe Manu (n. 13 februarie 1903, Bucureşti – d. 12 aprilie 1961, Aiud), cunoscut şi ca George Manu sau Georges Mano, a fost un fizician român şi o figură deosebită în mişcarea naţională de rezistenţă de după al doilea război mondial.

Biografie

Se trăgea, conform tradiţiei, dintr-o veche familie genoveză, pe nume Manno (pe blazonul familiei figurează o mână ieşind din apă), stabilită la Constantinopol înainte de cucerirea otomană. Urmaşii strămoşului Mihail Manu, sosit în Ţara Românească în prima jumătate a secolului 18, s-au înrudit prin alianţă cu familii boiereşti şi domnitoare din partea locului, împământenindu-se; aşa se face că în ascendenţa lui Gheorghe Manu se regăsesc numele domnitorilor Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu.Şcoala primară şi liceul le-a pregătit în particular (cu excepţia ultimelor două clase de liceu, urmate la Nancy), absolvind liceul în 1921. Se înscrie la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti, obţinând în 1925 două licenţe: în matematică şi în fizico-chimice. În 1926 obţine certificatul de studii superioare de chimie fizică şi radioactivitate al Facultăţii de Ştiinţe din Paris. Lucrează apoi la Institut du Radium (1927-1934), pregătindu-şi teza de doctorat sub îndrumarea Mariei Curie. Frecventează simultan, la Sorbona şi Collège de France, cursurile ţinute de Eugène Bloch, Louis de Broglie şi Paul Langevin. În 1933 îşi susţine teza de doctorat, cu menţiunea „très honorable”. Declină oferta de a rămâne cercetător la Institut du Radium şi se întoarce în ţară, devenind asistent la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti (1935). Va fi numit conferenţiar abia în 1945 – prea târziu. Aderă în 1937 la mişcarea legionară. În primii ani nu e activ politic, se remarcă însă prin activitate civică: ia atitudine deschis contra abuzurilor şi corupţiei în mediul universitar din timpul dictaturii carliste (1938-1940) şi e sancţionat. Îşi exprimă oroarea faţă de atrocităţile din scurta perioadă de guvernare legionară (asasinarea lui Nicolae Iorga în 1940). Devine activ în conducerea legionară în 1943 şi este, o vreme, comandant interimar al mişcării. Duce apoi o dublă existenţă, împărţindu-se între îndeletnicirile de asistent la Facultatea de Ştiinţe şi cele, clandestine, de coordonator al mişcării legionare. La sfârşitul războiului trece definitiv în clandestinitate, dedicându-se exclusiv mişcării naţionale de rezistenţă. În 1948 este arestat şi condamnat, în „procesul grupului de complotişti, spioni şi sabotori”, la muncă silnică pe viaţă.Intelectual cu o vastă cultură ştiinţifică şi umanistă, ajutat de o excepţională memorie, Gheorghe Manu a ţinut adevărate cursuri clandestine pentru codeţinuţi: matematică, fizică, filozofie, istorie, geografie, literatură, drept, limbi străineTalentul şi inventivitatea sa au produs metode originale de comunicare în temniţă – ca texte scrise cu vârful acului pe tăbliţe de săpun, sau mesaje Morse codificate prin noduri pe un fir de aţă. I s-a cerut să participe la „reeducarea de la Aiud”, semnând o declaraţie de desolidarizare; demn şi dârz, nu a făcut nici un compromis. Ca pedeapsă, grav bolnav fiind, i-a fost refuzat ajutorul medical; a urmat sfârşitul.

Opera ştiinţifică

Cercetările asupra absorbţiei radiaţiei alfa în materie întreprinse de Gheorghe Manu la Institut du Radium cuprind determinări experimentale foarte precise şi interpretarea lor teoretică în cadrul modelelor existente. Rezultatele au fost publicate în Comptes rendus de l’Académie des sciences (1932-33) şi au constituit substanţa tezei sale de doctorat, intitulată Cercetări asupra absorbţiei razelor alfa (Recherches sur l'absorption des rayons α), publicată în Annales de physique (1934). Era, în vremea aceea, cea mai completă investigaţie a interacţiei radiaţiei alfa cu materia, ea însăşi un subiect nou şi actual, şi a fost citată extensiv.Cercetări experimentale de fizică nucleară erau imposibil de realizat la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti, unde lipsea cu totul infrastructura necesară. A continuat să publice (1937-1940) lucrări de analiză a unor date experimentale proprii anterioare şi din literatură, dezvoltând latura teoretică, în dialog de idei cu prietenul Şerban Ţiţeica, asistent suplinitor la Politehnică.La Facultatea de Ştiinţe nu existau nici măcar cursuri de fizică atomică sau fizică nucleară; iar Manu, ca simplu asistent la Catedra de Fizică Moleculară, Acustică şi Optică, nu putea ţine decât seminarii sau lucrări practice cu studenţii. Cum cursul predat de Eugen Bădărău includea un semestru de spectroscopie, Gheorghe Manu, ajutat de Radu Grigorovici, a amenajat într-o încăpere din subsol un modest laborator de fizică atomică pentru studenţi – o noutate.În schimb, a ţinut numeroase prelegeri şi comunicări la Societatea Română de Fizică, al cărei secretar a fost (1936-1945). Subiectele, alese din domeniul fizicii nucleare, erau de mare actualitate şi noi pentru auditoriu: transmutări prin raze α şi neutronul, transmutări prin particule accelerate, pozitroni, radioelemente artificiale, structura şi stabilitatea nucleului, date noi despre razele cosmice, despre parcursul particulelor de transmutare, transmutarea uraniului şi toriului, momente nucleareÎn 1940 publică volumul I (isotopi, momente nucleare, radioactivitate) al monografiei Fizica nucleară – primul tratat de fizică nucleară din ţara noastră – proiectată în trei volume. Volumul II (transmutări nucleare) şi volumul III (teoria nucleului) nu au apucat să vadă lumina tiparului.

Opera politică

În primăvara anului 1947, Gheorghe Manu a redactat un amplu studiu intitulat În spatele Cortinei de Fier – România sub ocupaţie rusească (o primă versiune, scrisă în 1945-1946, purta titlul România între Rusia şi Europa), semnat cu pseudonimul Testis Dacicus. Scopul lucrării este declarat succint în Prefaţă:

„Prezentul studiu are drept scop să descrie în mod obiectiv felul în care un popor mic este nimicit în mod sistematic de o mare putere.”

„El intenţionează să informeze pe orice persoană imparţială şi în special pe conducătorii celor două Puteri Occidentale, Statele Unite şi Imperiul Britanic. Aceste state şi-au asumat în mod voluntar obligaţii precise prin Charta Atlanticului, care a devenit acum Charta Naţiunilor Unite. Astfel, naţiunile ameninţate de invazie străină şi subjugare au fost îndreptăţite să spere într-un viitor mai bun.”

„Ar fi păcat ca aceste speranţe să fie înşelate.”

Urmează o analiză detaliată a situaţiei României ocupate şi a perspectivelor ei, în context european. „Faptele vorbesc destul de clar pentru ele înşile şi realitatea este prezentată dezbărată de menajări diplomatice.” Cele unsprezece capitole tratează despre:

• Poziţia geografică a României şi politica externă
• Controlul rusesc în Europa
• Controlul rusesc în România
• Dezagregarea politică a României
• Dezagregarea naţională a României
• Dezagregarea socială a României
• Dezagregarea economică a României: mijloacele de producţie
• Dezintegrarea economică a României: transporturile, comerţul, finanţele
• Dezintegrarea statului
• Criza deschisă
• Consecinţele dezintegrării României

Dactilografiată în mai multe exemplare, în limbile română şi engleză, lucrarea – impresionantă prin vastitatea şi precizia informaţiei – a fost transmisă, prin intermediul misiunilor civile şi militare americane şi britanice în România, puterilor occidentale. Datorită agenţilor KGB infiltraţi în serviciul secret britanic, ea a ajuns cunoscută şi conducerii sovietice. Identitatea autorului s-a aflat numai în cursul anchetării lui Manu.

Bibliografie

• Maria Someşan şi Mircea Iosifescu: Un om al istoriei: Gheorghe Manu, Curierul de Fizică, Nr.23, 1997.
• Radu Grigorovici: Amintirile unui coleg de profesie despre George Manu, Curierul de Fizică, Nr.44, 2003.
• Gheorghe Jijie: George Manu – Monografie, Editura Elisavaros, Bucureşti, 2002.
• Testis Dacicus (George Manu): În spatele Cortinei de Fier – România sub ocupaţie rusească, Editura Kullusys, Bucureşti, 2004.