Ştefan Petriceicu

Ştefan al XI-lea Petriceicu a fost domnitor în Moldova de trei ori: 20 august 1672 - noiembrie 1673; decembrie 1673 - februarie 1674 şi 25 decembrie 1683 - martie 1684. Era fiul lui Toader, mare logofăt, decedat în 1663.

A fost ales de boieri ca domnitor, cu aprobarea sultanului, după a doua mazilire a lui Gheorghe Duca şi după refuzul lui Ilie Sturdza de a primi tronul. Era tocmai în perioada războiului turco-polonez. Petriceicu avea să iscodească mişcările politice poloneze, să se îngrijească de aprovizionarea garnizoanei din Cameniţa şi a armatei stabilite la Hotin, şi să facă podurile necesare trupelor. Aceste grele însărcinari date de sultan precum şi purtarea insultătoare a comandanţilor turci faţă de popor, boieri şi domnitor, îl apropie pe Petriceicu de polonezi. Aceştia, în noiembrie 1673 îi atacă pe turci la Hotin. În mijlocul luptei, Petriceicu îi părăseşte făţiş pe turci, care pierd marea bătălie din 10 noiembrie şi se retrag în cea mai mare parte peste Dunăre. Totuşi, polonezii nu profită îndeajuns de victorie, deoarece generalul Sobieski spera un ajutor bănesc de la turci ca să ocupe tronul Poloniei. Din acest motiv, multi boieri moldoveni, în frunte cu Miron Costin, îl părăsesc pe Petriceicu. În 1674, el plănuia să încheie o înţelegere cu Moscova, dar este mazilit, iar după lupta de la movila Rabaei, este alungat din Iaşi şi din ţară. În decembrie 1683 vine cu ajutor polonez şi reuşeşte ca în ianuarie 1684 să ia tronul, alungandu-l pe Gheorghe Ghica. Însă, când cazacii care îl sprijineau, sunt învinşi, a trebuit să se retragă în Polonia, unde a rămas ca staroste de Zwolin şi unde a şi murit.

Vezi şi

• Lista domnitorilor Moldovei