Academia Vasiliană (1640-1821) cunoscută mai târziu şi sub numele de Şcoala Mare Domnească a fost o instituţie infiinţată în 1640, de către domnitorul Moldovei Vasile Lupu. În cadrul procesului de învăţământ se studia în limbile slavonă şi greacă, iar cursurile erau frecventate şi de studenţi străini. Sediul acestei instituţii se afla la biserica Trei lerarhi din Iaşi. Evenimentele politice ale acelei epoci au creat necesitatea unificării curentelor ortodoxiei în spaţiul greco-rus, pentru a rezista presiunilor catolicismului care dorea să se extindă, precum şi atacurilor Imperiului Otoman. Acest lucru putea fi făcut şi prin învăţământ, iar Tările Române au reprezentat un tampon în cadrul acestor lupte. Academia şi-a încetat activitatea în 1821, ca urmare a pagubelor provocate de mişcarea eteristă. Ulterior în 1828, s-a înfiinţat Gimnaziul Vasilian, care şi-a desfăşurat activitatea până în anul 1835. Din nevoia de a avea o instituţie de invăţământ superior în iunie 1835 a fost deschisă Academia Mihăileană.
