Asociaţia 17 Decembrie din Timişoara

De la Metapedia
Salt la: navigare, căutare

Asociaţia "17 Decembrie" din Timişoara este o asociaţie care cuprinde răniţii şi membrii familiilor îndoliate din Timişoara ca urmare a revoluţiei române din 1989.

A fost înfiinţată în 1990. Numele asociaţiei provine de la ziua în care s-au înregistrat cele mai multe victime la Timişoara, în timpul revoluţiei.

Sediu

Sediul asociaţiei este în Timişoara. Iniţial, sediul a fost pe Bulevardul Revoluţiei (fost 23 August) nr. 21, într-o casă naţionalizată cu 2 etaje. După ce clădirea respectivă a fost înapoiată foştilor proprietari, asociaţia a primit un alt sediu, pe Calea Şagului nr. 7.

Membrii

Conform statutului, membri ai asociaţiei pot fi doar persoane rănite sau membrii familiilor celor ucişi în revoluţia din 1989. Cu toate acestea, în lista persoanelor care au primit titlul de revoluţionar publicată în "Monitorul oficial" nr. 568 bis din 22 noiembrie 1999, apar ca membri ai Asociaţiei "17 Decembrie" şi persoane care n-au calitatea de răniţi în revoluţie. Fostul preşedinte al asociaţiei, Gheorghe Lungu, care a reprezentat asociaţia în comisiile de atribuire a titlurilor de revoluţionar, a tăgăduit faptul că ar fi acordat titlul de membru al asociaţiei unor persoane care nu au fost rănite sau nu fac parte din familii îndoliate, pretinzînd că ceea ce s-a publicat în Monitorul oficial e greşit.

Conducere

La înfiinţare, în 1990, asociaţia l-a avut drept preşedinte pe Viorel Catargiu (rănit în 23 decembrie 1989). Apoi au mai ocupat funcţia de preşedinte: Mihai Drăgoi (medic, rănit în 23 decembrie 1989), Gheorghe Lungu (care era pe atunci şi angajat la Secretariatul de stat pentru problemele revoluţionarilor, rănit în 22 decembrie 1989). În prezent preşedinta asociaţiei este Corina Untilă (cumnată cu Gheorghe Lungu, rănită în 17 decembrie 1989[1]).

Comisia pentru adevăr şi dreptate

În 1991, la propunerea lui Marius Mioc, în cadrul asociaţiei s-a înfiinţat o "comisie pentru adevăr şi dreptate", care avea scopul contracarării "campaniei de măsluire a istoriei revoluţiei" şi tragerea la răspundere a celor vinovaţi de încercarea de reprimare a revoluţiei[2]. Comisia s-a remarcat prin articole publicate în presă legate de revoluţia română din 1989 şi prin îndemnul la boicotarea activităţii Comisiei Senatoriale de cercetare a evenimentelor din 1989[3][4]. Deşi niciodată desfiinţată, în ultima vreme comisia este inactivă, foştii membri ai acesteia preferînd să activeze pe cont propriu sau în cadrul Asociaţiei Memorialul Revoluţiei.

Referinţe