Timişoara

De la Metapedia

Salt la: navigare, căutare

Timişoara este un oraş în vestul României, capitală a judeţului Timiş.

Cuprins

Date geografice

Oraşul e situat în Cîmpia Banatului, la 45°17' latitudine nordică şi 21°17' longitudine estică. Suprafaţa localităţii este de 100,6 kmp din care intravilan 37,5 kmp[1].

Altitudinea variază între 85 şi 100 m[2].

Clima

Temperatura medie multianuală calculată pe baza înregistrărilor făcute între anii 1880-1886, 1898-1918 şi 1922-2000 este de 10,6°C, cea mai călduroasă lună fiind iulie, cu o medie multianuală de 21,1°C, iar cea mai friguroasă lună fiind ianuarie, cu media multianuală de -1,6°C. Temperatura maximă absolută a fost de 40,0°C înregistrată în 16 august 1962, iar temperatura minimă absolută a fost de -35,3°C, înregistrată în 12 ianuarie 1963. Numărul mediu al zilelor de îngheţ (cu temperaturi minime sub 0°C) este de 91, iar numărul mediu al zilelor de iarnă (cu temperaturi maxime sub 0°C) este de 22,4. Numărul mediu al zilelor tropicale (cu temperaturi maxime de peste 30°C) este de 40[3].

Precipitaţiile atmosferice au o medie multianuală, calculată între anii 1873-1915 şi 1922-2000 de 501,9 mm[4].

Resurse de apă

Timişoara este străbătută de rîul Bega, al cărui curs a fost regularizat începînd din anul 1728. Lucrările de regularizare a cursului rîului au fost făcute pînă în veacul 20. Înainte de regularizarea albiei Begăi, zona era mlăştinoasă, deseori înregistrîndu-se inundaţii.

Apele subterane se găsesc în mai multe straturi. Stratul de apă freatică de mică adîncime (2-30 m) nu este potabil, fiind depăşite concentraţiile de fier, nitraţi şi mangan. Stratul de apă de la adîncime medie (50-120 m) este în general potabil, cu excepţia anumitor foraje la care s-a constatat depăşirea concentraţiei admisibile de fier. Există şi ape termale subterane de mare adîncime, folosite pentru tratament balnear (la ştrandul UMT)[5].

Istorie

Prima menţiune documentară directă despre Timişoara este din 1266, într-un document prin care Ştefan, regele Ungariei, dăruieşte pămînt în zona "cetăţii Tymes" comitelui Parabuch. Menţionare indirectă a oraşului apare în 1177, cînd este consemnată existenţa unui comitat Timiş condus de comitele Pancraţiu. Între anii 1315 şi 1323 oraşul a fost reşedinţa regelui Ungariei Carol Robert[6]. În 1455, în schimbul unui împrumut de 20000 de galbeni, regele Ungariei Ladislau al 5-lea zălogeşte cetatea Timişoarei lui Iancu de Hunedoara, oraşul rămînînd în posesia familiei Huniade pînă în 1490[7]. În 1514, la Timişoara este înfrîntă oastea răsculaţilor lui Gheorghe Doja, acesta fiind ucis în chinuri în locul numit acum Piaţa Maria (din 1865 se află aici o statuie a Sfintei Fecioare Maria)[8].

În 1552 oraşul este cucerit de turci, devenind centrul paşalîcului de Timişoara[9].

La 18 octombrie 1716 Imperiul Habsburgic pune stăpînire pe oraş, ca urmare a asediului condus de prinţul Eugeniu de Savoya. Situaţia va fi confirmată prin pacea de la Pasarowitz[10].

În timpul primului război mondial, pe fondul dezmembrării Imperiului Habsburgic, în 1918 are loc o tentativă de proclamare a Republicii Bănăţene, în frunte cu Otto Roth, activist al Partidului Social Democrat din Ungaria de origine germană. Această tentativă a eşuat, oraşul fiind apoi ocupat de trupe sîrbeşti. Administraţia românească se va instala în 28 iulie 1919, iar armata română intră în oraş la 3 august 1919[11].

Cartiere

  • Cetate - zona centrală a oraşului, care iniţial era înconjurată de un zid de apărare din care s-au păstrat doar mici fragmente.
  • Fabric
  • Elisabetin (fost Maierele Vechi)
  • Iosefin
  • Mehala (unit cu oraşul în 1910)
  • Fratelia (numit şi Chişoda Nouă, unit cu oraşul în 1948)
  • Ghiroda Nouă (unit cu oraşul în 1949)
  • Freidorf (unit cu oraşul în 1950)
  • Ronaţ
  • Ciarda Roşie (unit cu oraşul în 1951)

Populaţia

Conform recensămîntului din 2002, populaţia oraşului a fost de 317660 locuitori, în scădere faţă de recensămîntul din 1992. Din aceştia 217677 erau români, 24287 unguri, 7157 germani, 6311 sîrbi, 3062 ţigani, 1218 bulgari, 762 ucraineni, 570 slovaci, 367 evrei şi 2249 de alte naţionalităţi[12].

Politică

Gheorghe Ciuhandu a cîştigat la alegerile locale din 1 iunie 2008 al 4-lea mandat de primar, obţinînd 53,6% din voturi din primul tur de scrutin. Consiliul local e format din 27 de consilieri, din care 11 au fost aleşi pe lista Alianţei pentru Timiş (compusă din PNŢCD, PNL şi Forumul German), 8 reprezintă Partidul Democrat Liberal, 6 reprezintă Partidul Social Democrat, iar 2 reprezintă UDMR.

Personalităţi


Note

  1. Ioan Munteanu, Rodica Munteanu - Timişoara. Monografie, Editura Mirton, Timişoara 2002, ISBN 973-585-650-6, pag. 9
  2. Ioan Munteanu, Rodica Munteanu - Timişoara. Monografie, Editura Mirton, Timişoara 2002, ISBN 973-585-650-6, pag. 14
  3. Ioan Munteanu, Rodica Munteanu - Timişoara. Monografie, Editura Mirton, Timişoara 2002, ISBN 973-585-650-6, pag. 16-18
  4. Ioan Munteanu, Rodica Munteanu - Timişoara. Monografie, Editura Mirton, Timişoara 2002, ISBN 973-585-650-6, pag. 19
  5. Ioan Munteanu, Rodica Munteanu - Timişoara. Monografie, Editura Mirton, Timişoara 2002, ISBN 973-585-650-6, pag. 23-27
  6. Ioan Munteanu, Rodica Munteanu - Timişoara. Monografie, Editura Mirton, Timişoara 2002, ISBN 973-585-650-6, pag. 37-40
  7. Ioan Munteanu, Rodica Munteanu - Timişoara. Monografie, Editura Mirton, Timişoara 2002, ISBN 973-585-650-6, pag. 43
  8. Ioan Munteanu, Rodica Munteanu - Timişoara. Monografie, Editura Mirton, Timişoara 2002, ISBN 973-585-650-6, pag. 45-46
  9. Ioan Munteanu, Rodica Munteanu - Timişoara. Monografie, Editura Mirton, Timişoara 2002, ISBN 973-585-650-6, pag. 50-51
  10. Ioan Munteanu, Rodica Munteanu - Timişoara. Monografie, Editura Mirton, Timişoara 2002, ISBN 973-585-650-6, pag. 66
  11. Ioan Munteanu, Rodica Munteanu - Timişoara. Monografie, Editura Mirton, Timişoara 2002, ISBN 973-585-650-6, pag. 98
  12. Structura etnică a populaţiei Timişoarei conform sitului Centrului de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală
Unelte personale