August Treboniu Laurian

August Treboniu Laurian (pe numele real Augustin Trifan, n. 17 iulie 1810, satul Fofeldea, comuna Nocrich, judeţul Sibiu, d. 25 februarie 1881, Bucureşti), filolog, istoric, publicist şi om politic, unul dintre conducătorii Revoluţiei de la 1848 din Transilvania. A fost unul dintre membrii fondatori ai Academiei Române (2 iunie 1867), secretar general şi preşedinte al Societăţii Academice Române şi preşedinte al Secţiunii Literare (1867 - 1876).

La Fofeldea se găseşte un bust al lui August Treboniu Laurian [1], sculptat de Nicolaie Pascu Goia.

Studii

August Treboniu Laurian şi-a făcut studiile secundare la Sibiu. După studiile de filosofie de la Cluj, a studiat ştiintele fizice, matematica şi astronomia la Universitatea şi Institutul Politehnic din Viena şi apoi la Göttingen.

Activitate

S-a ocupat şi cu studii filologice ca profesor 1842-1848 la Sf. Sava, apoi la Universitatea din Bucureşti, unde l-a întâlnit pe Nicolae Bălcescu, împreună cu care publică în 1845 prima revistă de istorie românească, numită "Magazin istoric pentru Dacia", care se adresa românilor din toate cele trei principate. Articolele acestei reviste promovează un punct de vedere naţionalist privind vechimea, continuitatea şi unitatea românilor din Transilvania, Moldova şi Muntenia. Se înscrie în Frăţia în 1843.

August Treboniu Laurian a fost un participant activ al Revoluţiei de la 1848 din Ardeal. La îndrumarea lui Nicolae Bălcescu, s-a întors în Transilvania şi a contribuit la organizarea mişcării revoluţionare, ca mobilizator şi conducător, în care încearcă să refacă din imaginaţie limba română cam din sec. al. XIII-lea. El a pornit de la ideea eronată că menirea gramaticii este de a îndrepta limba şi de a îndepărta cuvintele ce nu par corecte. Limba astfel creată era artificială.

Între 1871 şi 1876, în colaborare cu Ioan C. Massim, profesor la Sf. Sava, a publicat „Dicţionarul limbii române”, în două volume (1871-1875) în care, încercând să purifice limba de elementele nelatine, a făcut ca aceasta să semene doar vag cu limba româna autentică. Autorii dicţionarului îşi descriu lucrarea astfel (în ortografia folosită de ei înşişi): „Glossariu care coprinde vorbele d'in limb'a romana straine prin originea sau form'a loru, cumu si celle de origine indouiosa. Dupo insarcinarea data de Societatea academica romana”. Partea I, doua volume mari de 1864 pagini, cuprinde numai cuuvinte de origine latină, cele mai multe neintrate în limba română. Partea a II-a, este un glosar de 584 pagini, unde se află cuvintele de origine îndoielnică sau străină care, deşi indispensabile comunicării, sunt propuse să fie eliminate. Ortografia este etimologică. Limba română este de nerecunoscut în acest dicţionar!

Bibliografie

• George Bariţ, „Un monument pus lui August Treboniu Laurian”, în Observatoriul, IV, nr. 33-34
• Ioan Bianu, „Laurian”, în Revista nouă, II, 1889, nr. 2, p. 41-45
• Garabet Ibrăileanu, „A. T. Laurian”, în Epoca, 1903, 3 iulie
• Nicolae Iorga, „August Treboniu Laurian”, în vol. Oameni care au fost, Vălenii de Munte, 1911, p. 9-13
• Dimitrie Macrea, Studii de lingvistică română, Bucureşti, 1970, p. 67-94
• Ilie Popescu Teiuşan şi Vasile Netea, August Treboniu Laurian. Viaţa şi activitatea sa, Bucureşti, 1970
• Heinz Stănescu, „Poezia paşoptistă germană a lui August Treboniu Laurian”, în Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor, XIX, 1970, nr. 4
• Ioan Chindriş, „August Treboniu Laurian”, în col. George Bariţ şi contemporanii săi, I, Bucureşti, 1973, p. 89-201
• Ioan Chindriş, „Publicistica ştiinţifică a lui August Treboniu Laurian”, în Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie Cluj, XXII, 1979, p. 179-201.
• Ioan Chindriş, „Un poem inedit de la 1848 al lui August Treboniu Laurian”, în Manuscriptum, XIX, 1988, nr.1, p.29-37.