Dumitru Micu

Dumitru Micu (n. 8 noiembrie 1928 la Bârsa, în judeţul Sălaj) este un istoric şi critic literar român contemporan.

Activitate

A fost redactor la ziarul Scânteia şi la mai multe reviste literare. De asemenea a fost profesor la Facultatea de Litere din Bucureşti. E un bun cunoscător al literaturii interbelice şi unul dintre cei mai importanţi istorici literari ai perioadei după 1947. A scris opere de sinteză despre Poporanism, literatura modernă, revista Gândirea, dar şi monografii despre Tudor Arghezi, George Călinescu sau George Coşbuc.

Opere publicate

• Sensul etic al operei lui Sadoveanu (1955);
• Poezia Mariei Banuş (1956);
• Romanul românesc contemporan (1959);
• Poporanismul şi ,,Viaţa Românească“ (1961);
• Literatura română la începutul secolului XX (1964);
• Opera lui Arghezi (1965);
• Literatura română de azi (1965);
• G. Coşbuc(1966);
• Lirica lui Blaga (1967);
• Estetica lui Blaga (1970);
• Început de secol (1970);
• T. Arghezi (1972);
• Periplu (1974);
• Fragmente automitologice (1974);
• Gândirea şi gândirismul (1975);
• Lecturi şi păreri (1978);
• G. Călinescu (1979);
• Scriitori, cărţi, reviste (1980);
• Modernismul românesc de la Macedonski la Bacovia (1984);
• Limbaje moderne în poezia românească de azi(1986);
• Limbaje lirice contemporane (1986);
• Scurtă istorie a literaturii române, IV volume, Editura Iriana, 1994-1997
• Arghezi, 2005.
• M. Eminescu in raza gandului etern, 2005

Memorii

• Timpuri zbuciumate, editura „Saeculum”, 2004