Metapedia Fundraiser 2018: The Internet is the foremost field in the metapolitical battle of our time. Help us hold down the front. | |||
| |||
Tudor Arghezi
Tudor Arghezi (n. 21 mai 1880, Bucureşti - d. 14 iulie 1967) a fost un scriitor român cunoscut pentru contribuţia sa la dezvoltarea liricii româneşti sub influenţa baudelairianismului.
Cuprins
Biografie
S-a născut pe data de 21 mai 1880 la Bucureşti, în strada Ţărani nr. 46. Este fiul lui Noe Theodorescu şi al Mariei. Între 1887 şi 1891 a fost elev al şcolii primare „Petrache Poenaru” sub îndrumarea primului său dascăl, Nicolae Abramescu. Între 1891 şi 1896 urmează cursurile gimnaziului „Dimitrie Cantemir” şi apoi pe cele ale liceului “Sfântul Sava” din Bucureşti. De la vârsta de 11 ani, din cauza situaţiei familiale, este nevoit să se întreţină singur, dând meditaţii. Anul 1896 este anul debutului sau literar. La 30 iunie publică în ziarul “Liga Ortodoxă”, condus de Alexandru Macedonski, poezia “Tatăl meu”, semnată I.N. Theodorescu. La cenaclul lui Macedonski îl va cunoaste pe Grigore Pisculescu (Gala Galaction), cu care va rămâne prieten apropiat. Între 1897 şi 1899 publică versuri şi poeme în proză la “Revista Modernă” şi “Viaţa nouă” pe care le semnează pentru prima oară cu pseudonimul Ion Th. Arghezi. Întrerupe studiile şi se angajează, în urma unui examen de chimie, ca laborant la fabrica de zăhăr Chitila. În romanele sale poetul a mărturisit că nu era foarte atras de cariera de călugar, căci autorul ciclului Psalmilor era un eretic şi nu un spirit mistic. A recurs la acest refugiu mai mult din comoditate, unul din unchii săi fiind un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române. În romanul Cimitirul Buna Vestire a parodiat cu sarcasm lumea monahală. În 1905 a început un şir de călătorii în străinatate, deoarece la 30 ianuarie 1905 Constanţa Zissu a dat naştere lui Eli Lotar, primul copil al lui Tudor Arghezi. Mama copilului, profesoară, a fost nevoită să-şi ascundă maternitatea şi să-şi lase fiul la Paris, în grija unei doici. Îngrijorat, Arghezi s-a hotărât să plece la Paris unde a stat puţin timp, apoi s-a mutat la Fribourg, unde a scris poezii şi a participat la cursurile Universităţii Fribourg, dar nu a fost mulţumit de puternicul accent catolic al acesteia. S-a mutat la Geneva, unde a scris poezii, a asistat la cursurile Universităţii şi, ca să-şi câstige existenţa, a lucrat într-un atelier al unui bijutier. S-a reîntors în România în 1910, şi a publicat lucrări în Viaţa Românească, Teatru, Rampa, şi în revistele lui N. D. Cocea Facla şi Viaţa Socială, dar şi în revista Cronica în colaborare cu Gala Galaction; Era prezent cu regularitate la Kübler Café din Bucureşti unde s-a format un cerc de artişti şi intelectuali boemi care îi includea pe scriitorii Ion Minulescu, Liviu Rebreanu, Eugen Lovinescu, Victor Eftimiu, Mihail Sorbul şi Corneliu Moldovanu, dar şi pe pictorii Iosif Iser, Alexandru Satmari, Jean Alexandru Steriadi, compozitorul Alfons Castaldi, şi pe colecţionarul de artă Krikor Zambaccian.În timpul realizării României Mari mai exact în perioada 1918 - 1919 e închis doi ani, împreună cu 11 ziarişti şi scriitori (între care şi Ioan Slavici), la penitenciarul Văcăreşti, acuzat de trădare, pentru că colaborase cu autorităţile germane de ocupaţie. In 1927 apare cu mare întârziere prima sa carte de poezii "Cuvinte potrivite", iar un an mai târziu tot sub direcţia sa, apare ziarul "Bilete de papagal". În anul 1927 îi apare volumul de versuri - cu titlu semnificativ - Cuvinte potrivite. După această dată, Tudor Arghezi va publica mai multe volume de versuri, romane, nenumărate articole. Va impune în literatura română ca specie literară tableta. În 1929 publică prima sa carte de proza, "Icoane de lemn". În 1931 va publica placheta de versuri "Flori de mucigai" legată, ca şi "Poarta neagră", de anii de detenţie. Tot acum, pentru copii, publică volumul în proza "Cartea cu jucării", inaugurând o direcţie secundară în creaţia scriitorului, ce va continua, mai apoi, cu poemele ştiute de şcolari: "Cântec de adormit Mitzura", "Buruieni", "Mărţişoare", "Prisaca", "Zdreanţă" s.a. Manualele şcolare cuprind multe creaţii ale sale destinate copiilor din toata lumea. În 1934 publică romanul "Ochii Maicii Domnului" , tema principală fiind dragostea materna şi devotamentul filial. Continuă să scrie poeme şi în 1935 publică volumul "Versuri de seară". În 1936 apare "Cimitirul Buna-Vestire", roman, dar care poartă subtitlul "poem". În 1942 vede lumina tiparului romanul "Lina", de fapt un lung poem în proză. În 1943, sub genericul "Bilete de papagal" (ziarul "Informaţia zilei") publică îndeosebi pamflete usturătoare, pentru care e cercetat de poliţie. La 30 septembrie, apare pamfletul "Baroane", în care îl atacă pe ambasadorul german von Kilinger[1]. Ziarul e imediat confiscat, scriitorul e închis la Bucureşti şi în lagărul de la Tg. Jiu. Va fi eliberat un an mai târziu.
Interdicţii şi reabilitări
În 1948 apare în ziarul PCR Scânteia, în patru episoade consecutive, celebrul articol al lui Sorin Toma, fiul poetului proletcultist A. Toma, intitulat "Poezia putrefacţiei sau putrefacţia poeziei", în care, printre altele, acuzînd pestilenţialul poetic al lui Tudor Arghezi, autorul sancţioneazã un "urât mirositor vocabular". Articolul se încheie cu o veritabilă ameninţare cu moartea. Scriitorul va fi interzis imediat după publicarea acestuia şi se retrage din viaţa publică în casuţa lui de la Mărţişor unde supravieţuieşte din vânzarea cireşelor. În perioada 1952 - 1967 poetul va fi "reabilitat" treptat, la sugestia lui Gheorghe Gheorghiu Dej, este distins cu premii şi titluri, ales membru al Academiei Române, sărbătorit ca poet naţional la 80 şi 85 de ani. S-a bucurat de mari avantaje în regimul comunist, ca şi Mihail Sadoveanu, colaborând cu autorităţile şi scriind poezii sociale pe placul acestora. Publică poemul "1907 - peizaje", "Cântare omului", "Stihuri pestriţe", "Poeme noi", "Cu bastonul prin Bucureşti". În 1967, poetul moare, fiind înmormântat, alături de Paraschiva, soţia sa, în grădina casei din Str. Mărţişor. Funeralii naţionale. Casa a rămas până astăzi muzeu, fiind menţinut de fiica sa, Mitzura Arghezi.
Premii şi distincţii
Pentru activitatea sa remarcabila în literatura primeşte prima oară în 1936, la egalitate cu George Bacovia şi a doua oară în anul 1946, Premiul Naţional de poezie. În anul 1955 este ales membru al Academiei Române, e distins cu numeroase titluri şi premii, în anul 1965 primeşte Premiul Internaţional Johann Gottfried von Herder (a se vedea premiul Herder); este sărbătorit cu prilejul zilelor de naştere la 80 şi, respectiv, 85 de ani ca poet naţional. Format:Serie literatură română
Opere
- Cuvinte potrivite, poezii, 1927
- Icoane de lemn, tablete, 1929
- Poarta neagră, tablete, 1930
- Cartea cu jucării, poeme pentru copii
- Tablete din Ţara de Kuty, povestiri swiftiene, 1933
- Ochii Maicii Domnului, 1934
- Cărticica de seară, poezii, 1935
- Cimitirul Buna-Vestire, roman parabolic, 1934
- Versuri, 1936
- Ce-ai cu mine vântule?, 1937
- Lina, roman, 1942
- Eminescu, studiu critic, 1943
- Versuri alese, 1946
- Bilete de papagal, 1946
- Prisaca, 1948, poeme pentru copii
- 1907-Peizaje, 1955
- Pagini din trecut, publicistică, 1955
- Cântare omului, 1955
- Frunze, 1961
- Poeme noi, 1963
- Cadenţe, 1964
- Silabe, 1965
- Răzleţe, 1965
- Versuri lungi, 1965
- Ritmuri, 1966
- Litanii, 1967
- Noaptea, 1967.
Bibliografie
- Tudor Arghezi, Scrieri. Proze, Editura Minerva, Bucureşti, 1985
- Lucian Boia, History and Myth in Romanian Consciousness, Central European University Press, 2001
- George Călinescu, Istoria literaturii române. Compendiu, Editura Minerva, Bucureşti, 1983
- Dennis Deletant, Communist Terror in Romania, C. Hurst & Co., London, 1999 ISBN 1-85065-386-0
- Victor Frunză, Istoria stalinismului în România, Editura Humanitas, Bucureşti, 1990
- Format:Ro icon Dumitru Hâncu, "Tudor Arghezi. Scrisori din închisoare (II)", în Ziarul Financiar, 30 octombrie, 2002
- Kathleen Kuiper, Merriam-Webster's Encyclopedia of Literature, Merriam-Webster, Springfield, Massachusetts, 1995 ISBN 0-87779-042-6
- Eugen Marinescu (ed.), Din presa literară românească (1918-1944), Editura Albatros, Bucureşti, 1986
- D. Murăraşu, Din presa literară românească (1900-1918), Editura Albatros, Bucureşti, 1970
- Format:Ro icon Alexandra Olivotto, "Cele mai nocive cărţi din cultura românească", în Cotidianul, 18 octombrie, 2005
- Z. Ornea, Anii treizeci. Extrema dreaptă românească, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1995
- Grigore Traian Pop, "Cînd disidenţa se pedepseşte cu moartea. Un asasinat ritual: Mihail Stelescu" , în Dosarele Istoriei, 6/IV (1999)
- Format:Ro icon Ion Simuţ, "Putea fi Arghezi legionar?", în România Literară, nr. 5, 9 februarie, 2007; disponibil prin România Culturală, "Polemici"
- Vladimir Tismăneanu, Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism, University of California Press, Berkely, 2003 ISBN 0-520-23747-1
- Format:Ro icon Constantin Ţoiu, "Amintiri cu poeţi", la Memoria.ro; din 16 iulie, 2007
- Tudor Vianu, Scriitori români, Vol. III, Ed. Minerva, Bucureşti, 1971
- Mark Willhardt, Alan Michael Parker (ed.), Who's Who in 20th Century World Poetry. Routledge, London, 2000 ISBN 0-415-16355-2
- Format:Ro icon Gheorghe Zbuchea, Despre problema basarabeană în politica externă a României în anii 1912-1916, la Universitatea din Bucureşti; din 16 iulie, 2007
- Henri Zalis, prefaţa la Lucia Demetrius, Album de familie. Nuvele alese (1935-1965), Editura pentru literatură, Bucureşti, 1967, p.V-XXXI
- Format:Ro icon Krikor Zambaccian, Însemnările unui amator de artă, publicată şi găzduită de LiterNet; din 16 iulie, 2007
- Format:Ro icon C. D. Zeletin, "Cu George Emil Palade, la San Diego, despre boala lui Tudor Arghezi", la Memoria.ro; din 16 iulie, 2007
Selecţie din bibliografia critică
- Pompiliu Constantinescu, Tudor Arghezi, 1940
- Şerban Cioculescu, Introducere în poezia lui Tudor Arghezi, 1946
- Tudor Vianu, Tudor Arghezi, poet al omului, 1961
- Dumitru Micu, Opera lui Tudor Arghezi, 1965
- Nicolae Balotă, Opera lui Tudor Arghezi, 1979
- Tudor Arghezi interpretat de…, antologie de Alex Ştefănescu
- Matei Călinescu, Conceptul modern de poezie, 1972
- Alexandru George, Marele Alfa, 1970
- Petre Anghel, "Tudor Arghezi", 100 cei mai mari scriitori români, 2003
- Dumitru Micu, Arghezi, 2005
Legături externe
- Fotografii de la casa memoriala Tudor Arghezi de la Martisor
- YouTube: Tudor Arghezi - contemporanul nostru, film TVR din 1965
- Arhiva TVR, 28 noiembrie 2007, Arghezi – poezie între agonie şi extaz, înregistrare video cu comentarii ale criticului Alex Ştefănescu
- Gorj Domino - 40 de ani de la moartea lui Tudor Arghezi, de Talida Stănică, 14-15 iulie 2007