Tudor Vianu

De la Metapedia
Salt la: navigare, căutare

Tudor Vianu (n. 27 decembrie 1897/8 ianuarie 1898, Giurgiu - d. 21 mai 1964, Bucureşti) a fost un estetician, critic şi istoric literar, poet, eseist, filosof şi traducător român.

Biografie

Fratele mai mare al publicistului Alexandru Vianu. Căsătorit cu Elena Vianu (1911 - 1965). În anul 1915 devine student la Facultatea de Filosofie şi Drept din Bucureşti. Obţine titlul de doctor în filosofie al Universităţii din Tübingen. În perioada de doctorat a purtat o corespondenţă susţinută, punctată de întâlniri amicale, cu prietenul său din liceu, poetul Ion Barbu, care studia matematica la Göttingen. Creaţia lui a acoperit exact patru decenii: de la apariţia în 1924, în germană, a volumului de debut, totodată şi primul său studiu de estetică, valorificare a tezei sale de doctorat susţinută la Facultatea de Filozofie Eberhard Karl a Universităţii din Tübingen, (în noiembrie 1923), Das Wertungsproblem in Schillers Poetik. Über naive und sentimentalische Dichtung (Problema valorizării în poetica lui Schiller) şi până la volumul apărut postum Arghezi, poet al omului, purtând subtitlul „Cântare Omului” (explorând un domeniu al literaturii comparate), ultimul său studiu antum, intrat la tipar chiar în ziua dispariţiei autorului şi apărut după puţin timp, la începutul verii anului 1964. Teza de doctorat a fost lăudată de Lucian Blaga, cu care Vianu era coleg în paginile revistei Gândirea, mai ales pentru trimiterile permanente le Expresionismul german, de care Blaga însuşi era puternic influenţat în epocă. Revine în ţară în anul 1924 şi devine suplinitor la Universitate. Teza de doctorat îi apare în limba germană sub titlul Das Wertungsproblem in Schillers Poetik. Teza a fost tradusă şi publicată în volumul al şaptelea din seria de Opere. În anul 1925 a publicat două volume, Dualismul artei şi Fragmente moderne. În anul 1927 devine docent în estetică. Apare în formă litografiată cursul de Estetică generală. Abia în anul 1930 devine conferenţiar definitiv la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti. Tot în acest an publică studiul Poezia lui Eminescu. Sunt evidenţiate în special izvoarele antice şi cele germane, cu accent special pe influenţa filosofiei lui Arthur Schopenhauer. Este fondatorul şcolii de stilistică a Facultăţii de Litere din Bucureşti şi iniţiator al catedrei de literatură universală, căreia i-a fost multă vreme şef. Tudor Vianu a fost profesor titular de estetică, director al Teatrului Naţional (1945).

Opera

Selecţie din scrierile publicate (1925-1945)

Cărţi scrise după 1947

  • Probleme de stil şi artă literară (1955)
  • Cervantes (1955)
  • Racine (1955)
  • Voltaire (1955)
  • Literatură universală şi literatură naţională (1956)
  • Problemele metaforei şi alte studii de stilistică (1957)
  • F.M. Dostoievski (1957)
  • Versuri (1957)
  • Ideile lui Stendhal (1959)
  • Alexandru Odobescu, monografie (1960)
  • Studii de literatură universală şi comparată (1960)
  • Schiller (1961)
  • Jurnal (1961), ed. a II-a (1970)
  • Dicţionar de maxime comentat (1962)
  • Arghezi, poet al omului (1964)
  • Despre stil şi artă literară (1965)
  • Studii de literatură română (1965)
  • Postume (1966)
  • Studii de stilistică (1968)
  • Scriitori români, vol. I-III (1970-1971)
  • Scriitori români din secolul XX (1979)

Corespondenţă

  • Tudor Vianu, Opere, vol 14, Corespondenţă, interviuri, poemul "Arcadia", ediţie îngrijită şi note de Vlad Alexandrescu, cu un text de Gelu Ionescu, Bucureşti, Editura Minerva, 1990;
  • Scrisori către Tudor Vianu, vol. I, 1916-1935, ediţie îngrijită de Maria Alexandrescu Vianu şi Vlad Alexandrescu, note de Vlad Alexandrescu, Bucureşti, Editura Minerva, 1992 ;
  • Scrisori către Tudor Vianu, vol. II, 1936-1949, ediţie îngrijită de Maria Alexandrescu Vianu şi Vlad Alexandrescu, note de Vlad Alexandrescu, Bucureşti, Editura Minerva, 1994;
  • Scrisori către Tudor Vianu, vol. III, 1950-1964, ediţie îngrijită de Maria Alexandrescu Vianu şi Vlad Alexandrescu, note de Geo Serban, postfaţă de Florin Ţurcanu, Bucureşti, Editura Minerva, 1997.

Afilieri

Bibliografie

  • Ion Biberi, Tudor Vianu, Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1966
  • Tudor Vianu. Biobliografie, Bucureşti, Biblioteca Centrală Universitară, 1967
  • Ion Pascadi, Estetica lui Tudor Vianu, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1968
  • Traian Podgoreanu, Umanismul lui Tudor Vianu, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1973
  • Ecaterina Ţarălungă, Tudor Vianu, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1984
  • Henri Zalis, Tudor Vianu – apropieri, delimitări, convergenţe, Bucureşti, Editura Minerva, 1993
  • Henri Zalis, Tudor Vianu, Bucureşti, Editura Recif, 1997
  • Henri Zalis, Viaţa lui Tudor Vianu. O biografie intelectuală , Bucureşti, Editura Atlas, 1997
  • Vasile Lungu, Viaţa lui Tudor Vianu, Bucureşti, Editura Minerva, 1997
  • Matei Călinescu, Ion Vianu, Amintiri în dialog, ediţia a treia, Iaşi, Polirom 2005.
  • Emil Moangă, Tudor Vianu în conştiinţa criticii, Bucureşti, Editura Floarea Darurilor, 1997
  • George Gană, Tudor Vianu şi lumea culturii, Bucureşti, Editura Minerva, 1998
  • Vasile Lungu, Opera lui Tudor Vianu, Bucureşti, Editura Eminescu, 1999
  • Petru Vaida, Opera filozofică a lui Tudor Vianu, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2004
  • Dan Grigorescu, Istoria unei generaţii pierdute: expresioniştii, Bucureşti, Editura Eminescu, 1980
  • Pompiliu Marcea, „Tabel cronologic” în: Tudor Vianu, Scriitori români, vol. I, Bucureşti, Editura Minerva, 1970
  • Zigu Ornea, Anii treizeci. Extrema dreaptă românească, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995
  • „Am vrut să fiu un martor”. Interviu cu Ion Vianu de Ovidiu Şimonca, în Observator cultural, nr. 261, 24 martie 2005
  • Ioan Scurtu, PNL şi PNŢ: Rezerve, nemulţumiri, proteste. Partidele istorice sub guvernarea antonesciano-legionară, în Dosarele istoriei, nr. 9, 2000

Vezi şi

Adus de la „http://ro.metapedia.org/m/index.php?title=Tudor_Vianu&oldid=9500”