Grigore Alexandru Ghica

Grigore Alexandru Ghica

Grigore Alexandru Ghica (n. 1807- d. 1867) a fost domn al Moldovei sub numele Grigore al V-lea Ghica din mai 1849 - octombrie 1853 şi din octombrie 1854 - 3 iunie 1856. S-a născut la 1807 şi a murit la 1857 şi este fiul lui Alexandru G. Ghica. A fost ultimul domnitor al Principatului Moldova.

În prima domnie este numit din mai 1849, dar ia tronul în octombrie. Deşi a luat parte la mişcarea moldovenească din 1848 contra rudei sale Mihail Sturdza, este numit ca domnitor în urma Convenţiei de la Balta-Liman, în acelaşi timp cu numirea lui Barbu Ştirbei în Muntenia. De la început s-a apucat să facă multe îmbunătăţiri în ceea ce priveşte bunăstarea ţării: lucrări publice, şcoala de ingineri, stoparea abuzurilor, stimularea exporturilor şi a importurilor prin coborîrea vămii de la 12%, la 5%.

Cele mai importante acte sunt însă organizarea agriculturii şi a învăţământului public în 1851. În primul domeniu se reglementează raporturile dintre proprietari şi muncitori, aducând astfel o îmbunătăţire a situaţiei ţăranilor, prin scăderea zilelor de muncă, oprind folosirea lor la alte lucrări decât cele agricole, desfiintează dijma, măreşte imaşul şi uşurează condiţiile de strămutare. Din punct de vedere al învăţământului, se prevăd trei grade cu predare obligatorie în limba româna peste tot şi la toate gradele, chiar şi la cele de limbi străine. Se înfiinţează două facultăţi, de drept şi filosofie, la Academia Mihăileană, seminariile se organizează pe acelaşi principii ca şi facultăţile teologice, se înfiinţează Institutul Gregorian sau orfanotrofic, germenul facultăţii de medicină, fiind ajutaţi copiii găsiţi şi femeile gravide şi sărace, la care se adaugă: şcoala de moşit, şcoala de chirurgie şi ospiciul de infirmi de la Galata.

Reuşeşte să îndrepte starea precară financiară a ţării în care se afla după Revoluţia de la 1848 şi după ocupaţiile ruso-turce (1853). Dar tot acum izbucneşte un nou razboi ruso-turc şi ruşii în iunie 1853 intra în Moldova. Ghica e nevoit să se retragă la Viena. Ţara e condusă de viceguvernatorul Urssoff, aflat sub ordinele guvernatorului general, baronul Budberg. Războiul luând caracter european, şi aliaţii Porţii atacând Crimeea, ruşii se retrag, şi conform înţelegerii, austriecii în 1854 le ia locul, ocupând ţara. Odată cu aceştia reintră şi Ghica în octombrie. Din acest moment, guvernul său se mărgineşte la soluţioanarea problemelor curente şi de a găsi mijloace pentru a satisface cheltuielile ocupanţilor, care tot urcă până ce ţara prezintă în 1856 un deficit de 7 milioane de lei.

Termenul său de domnie expiră odată cu Tratatul de la Paris, care a pus capăt războiului şi în locul lui a fost numit un caimacam, până la numirea definitivă a lui Teodor Balş.

A fost un adept al principiilor naţionale, dar acţionează şi pentru emanciparea ţiganilor, pentru libertatea presei, încurajează cultura (tipăreste în 1853 Cronica lui Gheorghe Şincai), a introdus şi telegraful şi a fost cel care a promulgat legea privind reformarea corpului slujitorilor, în fapt prima lege a jandarmeriei române.. Începuse să lupte chiar oficial pentru unire, rezervându-şi toate forţele de luptă pentru realizarea acestui măreţ vis al principatelor şi continuă lupta şi după părăsirea tronului la adăpostul puterilor apusene.

Vezi şi

• Lista domnitorilor Moldovei