Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989

De la Metapedia
Salt la: navigare, căutare

Institutul Revoluţiei Române din Decembrie 1989 (prescurtat IRRD) este o instituţie înfiinţată prin Legea 556/2004 cu scopul de a cerceta istoria revoluţiei române din 1989.

Conducere

Ion Iliescu, preşedintele IRRD

Conform Legii 556/2004[1] conducerea IRRD este asigurată de un "Colegiu Naţional" alcătuit din personalităţi reprezentative ale revoluţiei române. Numirea membrilor Colegiului Naţional se face de către preşedintele României. Cum în momentul înfiinţării IRRD preşedintele României era Ion Iliescu acesta a numit, prin Decretul 1151 din 14 decembrie 2004[2] toţi membrii Colegiului Naţional, format din 25 de persoane, şi anume: Petrică Balint, Sergiu Chiriacescu, Emilian Vasile Cutean, Iosif Dan, Emil Dumitrescu, Lorin Fortuna, Cazimir Ionescu, Claudiu Iordache, Eugenia Iorga, Mihai Ispas, Dumitru Mazilu, Alexandru Mironov, Sergiu Nicolaescu, Gheorghe Pastor, Romeo Raicu, Petre Roman, Adrian Sanda, Ioan Savu, Răzvan Theodorescu, Dan Toader, Doru Ţigău, Viorel Vişan, Valentin Voicilă, Emil Vlădesan, Gelu Voican Voiculescu[3].

Legea nu prevede vreun termen pentru mandatul Colegiului Naţional, aceştia fiind numiţi pe viaţă.

În prima şedinţă a Colegiului Naţional a fost ales în unanimitate preşedintele IRRD, în persoana lui Ion Iliescu, şi directorul instituţiei, fostul revoluţionar timişorean şi deputat FSN Claudiu Iordache[4].

Colegiul Naţional a ales şi Consiliul Ştiinţific al IRRD, organism alcătuit mai ales din istorici de profesie, avînd rolul de a supraveghea publicaţiile care apar sub egida institutului. Din cadrul Consiliului Ştiinţific provine directorul adjunct al IRRD, acesta fiind, de la înfiinţare pînă acum, istoricul Ioan Scurtu. Printre membrii Consiliului Ştiinţific mai fac parte, în 2007: Dan Berindei, Dinu C. Giurescu, Gheorghe Onişoru, Dumitru Mazilu[5].

Finanţare

Finanţarea IRRD este asigurată mai ales din bugetul de stat al României, ca un subcapitol al bugetului Senatului (art. 8 din Legea 556/2004). O parte relativ insignifiantă a veniturilor institutului o reprezintă veniturile proprii. În cadrul acestor venituri proprii s-au inclus, de pildă, subvenţii acordate de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor.

Pentru perioada 1 aprilie - 31 decembrie 2005 bugetul institutului a fost de 24,4 miliarde lei (vechi), incluzînd fond de salarii pentru 27 persoane[6]. În 2006 bugetul institutului a fost de 33,8 miliarde lei conform ziarului "Evenimentul"[7], respectiv 25,90 miliarde lei (din care 25,45 subvenţie din bugetul statului) conform sitului Ministerului Finanţelor[8]. În 2007 bugetul IRRD a fost de 26,2 miliarde lei, din care 25,7 subvenţii de la buget[9]

Pentru 2008 bugetul Institutului este de 1,8 milioane RON (18 miliarde lei vechi)[10]

Publicaţii

Coperta revistei "Clio 1989"

La înfiinţare IRRD şi-a propus să publice anual 12 numere din Caietele Revoluţiei, şi două numere din Clio 1989, aceasta din urmă pretinzîndu-se o revistă de nivel academic. Pentru 2007 planul de activitate prevede publicarea a 6 numere din Caietele Revoluţiei şi a două numere din Clio 1989[11].

În anul 2005 s-au publicat 2 numere din Caietele Revoluţiei şi un număr (dublu) din Clio 1989. În 2006 s-au publicat 5 numere din Caietele Revoluţiei şi nici un număr din Clio 1989. În colaborare cu Editura Enciclopedică s-a mai publicat o carte a directorului adjunct al Institutului, Ioan Scurtu. În 2007 s-au publicat 6 numere din Caietele Revoluţiei şi două numere din Clio 1989 (inclusiv unul numerotat 1-2/2006).

Critici la adresa IRRD

Datorită prevederilor legislative care au îngăduit fostului preşedinte al României, Ion Iliescu, să numească întreaga conducere a IRRD, acest institut a fost acuzat ca fiind "institutul lui Iliescu", sugerîndu-se lipsa obiectivităţii acestuia şi manipularea istoriei revoluţiei în direcţii convenabile lui Ion Iliescu, personaj implicat în evenimentul istoric studiat de IRRD[12]. Cheltuielile de la bugetul de stat necesare funcţionării acestui institut au fost alt motiv de critică[13].

O altă critică a vizat prezenţa în structura iniţială a Colegiului Naţional al IRRD a generalului Victor Atanasie Stănculescu, inculpat pentru participare la reprimarea revoluţiei din Timişoara[14]. Ulterior, Victor Stănculescu s-a retras din conducerea IRRD[15].

Alte critici au vizat prezenţa unor istorici angajaţi la IRRD şi în alte institute istorice româneşti, ceea ce ar împiedica examinarea corectă a publicaţiilor IRRD de către alte institute istorice, dăunînd spiritului critic necesar în cercetarea istorică[16]. Ca urmare a acestor critici, directorul ştiinţific al IRRD Ioan Scurtu a demisionat din funcţia sa de la Institutul de istorie "Nicolae Iorga".

Un alt set de critici a vizat informaţiile inexacte apărute în publicaţiile editate de IRRD, acesta fiind acuzat de "ignoranţă, neglijenţă sau falsificare deliberată"[17].

Bogdan Murgescu, membru în Consiliul Ştiinţific al IRRD, a apreciat primul număr al revistei de nivel academic "Clio 1989" editat de institut ca fiind "de nivel mediocru" şi a acuzat Consiliul Ştiinţific al institutului de "cenzură" ca urmare a blocării apariţiei celui de-al doilea număr al revistei, a cărui coordonator se convenise să fie Murgescu. Refuzul IRRD de a accepta publicarea celui de-al doilea număr din "Clio 1989" în varianta pregătită de Murgescu este motivul pentru care în 2006 această revistă n-a apărut. În final, varianta de revistă refuzată de IRRD a fost tipărită fără egida institutului, de către editura Polirom, în anul 2007[18][19].

Lipsa transparenţei cu privire la schimbările din componenţa Consiliului Ştiinţific al IRRD este un alt motiv de critică la adresa instituţiei[20].

Încercări de desfiinţare a IRRD

În 8 decembrie 2006, la propunerea lui Puiu Haşotti, senatorii din Comisia juridică au votat o propunere legislativă de desfiinţare a Institutului Revoluţiei Române[21]. Acest fapt a determinat un vehement protest în presă al directorului IRRD, Claudiu Iordache[22]. Iniţiatorul propunerii de desfiinţare a fost acuzat de "teamă de adevăr"[23].

În ciuda încercărilor de desfiinţare, IRRD îşi continuă activitatea, avînd un plan de activitate bogat pentru anul 2007[24]. În 8 februarie 2007 Puiu Haşotti şi-a retras iniţiativa legislativă de desfiinţare a IRRD[25].

Puncte de vedere exprimate în publicaţiile IRRD

  • Lorin Fortuna, membru în Colegiul Naţional al institutului: "Discuţiile despre faptul că a fost revoluţie sau lovitură de stat pot avea şi o conotaţie juridică (...) În decembrie 1989 a fost o revoluţie, aşa este prevăzut şi în Constituţie, iar cine neagă acest adevăr este pasibil de pedeapsă"[26].
  • Claudiu Iordache, director general al institutului: "Raportul Tismăneanu - un model nefericit de anulare a istoriei recente"[27].
  • Academician Răzvan Theodorescu, membru în Colegiul Naţional al institutului: "Domnul Iliescu (...) era dizidentul numărul unu (...) era pe buzele tuturor în raportul anti-Ceauşescu"[28].

Referinţe

  1. ↑ Legea 556 din 2004
  2. ↑ Monitorul Oficial nr. 1224 din 20 decembrie 2004
  3. ↑ Lista membrilor Colegiului Naţional al IRRD
  4. ↑ "Caietele Revoluţiei nr. 1/2005, pag. 35
  5. ↑ Lista membrilor Consiliului Ştiinţific al IRRD
  6. ↑ Dezbaterile parlamentare pentru adoptarea bugetului IRRD
  7. ↑ Senatul a votat cu ambele mîini majorarea propriului buget
  8. ↑ Situl Ministerului Finanţelor - vezi pag. 11
  9. ↑ Situl Ministerului Finanţelor - Bugetul Senatului pe 2007, vezi pag. 14 pentru bugetul IRRD
  10. ↑ Şedinţa Senatului din 9 octombrie 2007
  11. ↑ Proiect de activitate pe 2007 (Situl IRRD)
  12. ↑ Mirela Corlăţan - "Iliescu îşi comandă revoluţia la Institut", articol în ziarul "Cotidianul" din 19 decembrie 2005
  13. ↑ Maria Bercea - "Despre revoluţie, numai de bine", articol în revista "22" din 20 septembrie 2005
  14. ↑ Hotărîrea (încă nedefinitivă) Curţii Supreme de Justiţie cu privire la Victor Stănculescu
  15. ↑ Daniela Raţiu - "Protestul lui Orban a dat rezultate", articol în "Evenimentul Zilei" - ediţia de Vest din 14 septembrie 2005
  16. ↑ Mieii blînzi ai istoriografiei româneşti (Altermedia)
  17. ↑ Clio 1989 - revistă de nivel academic? (Altermedia)
  18. ↑ Bogdan Murgescu - "Cuvînt înainte. 1989 - povestea unei reviste" în "Revoluţia română din decembrie 1989. Istorie şi memorie", Editura Polirom 2007
  19. ↑ Ovidiu Simonca - "Cenzură şi derivă la Institutul patronat de Ion Iliescu", în revista "Observator Cultural"
  20. ↑ Forumul Revoluţiei - Consiliul Ştiinţific al IRR
  21. ↑ Raul Balogh - "Haşoti îl lasă pe Iliescu fără institut", articol în ziarul "Cotidianul"
  22. ↑ Claudiu Iordache - "Institutul Revoluţiei Române, desfiinţat înainte de a fi aprobat", articol în ziarul "Tricolorul"
  23. ↑ Valentin Stănilă - "Teama de adevăr", articol în ziarul "Azi"
  24. ↑ Plan de activitate al IRRD pe 2007
  25. ↑ Haşotti îl menajează pe Iliescu
  26. ↑ "Caietele Revoluţiei" nr. 3 (10)/2007, pag. 14
  27. ↑ "Caietele Revoluţiei" nr. 2 (9)/2007, pag. 20
  28. ↑ "Caietele Revoluţiei" nr. 2 (9)/2007, pag. 23-24

Legături externe

Adus de la „http://ro.metapedia.org/m/index.php?title=Institutul_Revoluţiei_Române_din_Decembrie_1989&oldid=1563”