Iorgu Iordan

Iorgu Iordan (n. 29 septembrie/11 octombrie 1888, Tecuci - d. 20 septembrie 1986, Bucureşti) a fost un lingvist şi filolog român, membru titular şi vicepreşedinte al Academiei Române.

Biografie

După terminarea Liceului „Costache Negruzii” din Iaşi, urmează , între 1908-1911, cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Iaşi, avându-i ca profesori pe Alexandru Philippide şi Garabet Ibrăileanu. Concomitent, frecventează şi cursurile Facultăţii de Drept. În 1919 îşi susţine doctoratul în filologie modernă, sub conducerea lui Alexandru Philippide. Se specializează apoi la universităţile din Bonn, Berlin şi Paris. Devine profesor la Universitatea din Iaşi (1926-1946), apoi profesor de romanistică la Universitatea din Bucureşti (1946-1962). A întemeiat şi a editat la Iaşi „Buletinul Institutului de Filologie Română «Alexandru Philippide»” (1934-1945). Între anii 1945-1947 a fost ambasador al României la Moscova. A fost director al Institutului de Lingvistică din Bucureşti, până în 1962, doctor honoris causa al Universităţii Humboldt din Berlin, precum şi al universităţilor din Montpellier, Gand şi Roma. A scris lucrări în domeniul lingvisticii româneşti şi al celei romanice, fiind preocupat îndeosebi de aspectele contemporane ale limbii române şi de onomastică. Împreună cu Alexandru Graur şi Ion Coteanu, a fost redactor responsabil al noii seriii a Dicţionarului limbii române (DLR). A îngrijit şi editat Letopiseţul Ţării Moldovei de Ion Neculce şi opera lui Ion Creangă. A fost redactor responsabil al publicaţiilor „Revue de linguistique” (1956-1963) şi „Limba română” (1964-1986).

Opera

• Rumanische Toponomastik, Bonn & Leipzig, Kurt Schroeder Verlag, 1924.
• Istoria literaturii italiene, Iaşi, Universitatea din Iaşi, 1928.
• Introducere în studiul limbilor romanice. Evoluţia şi starea actuală a lingvisticii romanice, Iaşi, Institutul de Filologie Română, 1932.
• Gramatica limbii române, Bucureşti, 1937 (ediţia a II-a, 1946).
• Limba română actuală. O gramatică a „greşelilor” , Iaşi, Institutul de Arte Grafice „Alexandru A. Terek”, 1943 (ediţia a II-a, 1947).
• Stilistica limbii române, Bucureşti, Institutul de Linguistică Română, 1944 (ediţia a II-a, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1975).
• Lingvistica romanică. Evoluţie. Curente. Metode, Bucureşti, Editura Academiei, 1962 (ediţia a II-a, 1970; tradusă în engleză, germană, spaniolă, rusă, portugheză şi italiană).
• Toponimia românească, Bucureşti, Editura Academiei, 1963.
• Istoria limbii literare spaniole, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1963.
• Introducere în lingvistica romanică, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1965 (în colaborare cu Maria Manoliu; tradusă în spaniolă).
• Structura morfologică a limbii române contemporane, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1967 (în colaborare cu Valeria Guţu Romalo, Alexandru Niculescu).
• Scrieri alese, Bucureşti, Editura Academiei, 1968.
• Alexandru I. Philippide, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1969.
• Crestomaţie romanică, vol. I-III, Bucureşti, Editura Academiei, 1962-1974 (coordonator).
• Memorii, vol. I-III, Bucureşti, Editura Eminescu, 1976-1979.
• Limba română contemporană, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1978 (în colaborare cu Vladimir Robu).
• Dicţionar al numelor de familie româneşti, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1983.
• Istoria limbii române (Pe-nţelesul tuturora), Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1983.
• Manual de linguistica romanica, Madrid, Gredos, 1989 (în colaborare cu Maria Manoliu, Manuel Alvar).

Afilieri

• Membru corespondent al Academiei Române (1934) şi membru titular (1946), vicepreşedinte al Academiei (1957-1966)
• Membru fondator (1925) al Societăţii Internaţionale de Lingvistică Romanică (Franţa)
• Membru fondator şi preşedinte al Societăţii Române de Lingvistică Romanică
• Membru al Asociaţiei Internaţionale de Studii Hispanice
• Membru corespondent al Academiei Saxone de Ştiinţe din Leipzig (1958), membru al Academiei Germane de Ştiinţe din Berlin (1964), al Academiei Austriece de Ştiinţe (1966), al Academiei Bavareze de Ştiinţe din München (1968)
• Membru al Institutului Mexican de Cultură (1969) şi al Institutului de Studii Catalane din Barcelona (1975)

Premii şi distincţii

• Om de ştiinţă emerit (1962)
• Premiul de Stat (1954 şi 1956)

Bibliografie

• Iordan Iorgu, Titluri şi lucrări. 1911-1973, Bucureşti, Editura Litera, 1974.
• Jana Balacciu, Rodica Chiriacescu, Dicţionar de lingvişti şi filologi români, Bucureşti, Editura Albatros, 1978.
• Valeriu Mangu, De vorbă cu Iorgu Iordan, Bucureşti, Editura Minerva, 1982.
• Ovidiu Bozgan, Traiectorii universitare: de la stânga interbelică la comunism, în Lucian Boia (ed.), Miturile comunismului românesc, Bucureşti, Editura Nemira, 1998, p. 309-335.

Legături externe

• Academia Română: Lista membrilor, litera I