Masacrul din Ip

Masacrul din Ip se înscrie în seria masacrelor antiromâneşti desfăşurate pe teritoriul Transilvaniei de Nord în toamna anului 1940. În noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940 trupe maghiare ce făceau parte din armata de ocupaţie cantonată în oraşul Şimleul Silvaniei, împreună cu localnici maghiari şi cu membri ai organizaţiei Straja naţiunii ("Nemzetőrség") au ucis cu bestialitate 157 de localnici români.

Cauzele atrocităţii

După Dictatul de la Viena din 30 august 1940, NV Transilvaniei intră sub ocupaţie maghiară. Teritoriul ocupat de horthyşti în timpul celui de-al doilea război mondial a rămas în istorie sub numele de Transilvania de Nord şi cuprindea nord-vestul regiunii cu acelaşi nume precum şi ţinuturile secuieşti. Un număr de 8 judeţe din totalul de 23 câte număra Transilvania în perioada interbelică au fost înstrăinate în întregime, iar alte 3 au fost spintecate în două. Astfel, judeţul Sălaj este şi el alipit Ungariei, iar la data de 8 septembrie 1940 Armata a II-a intră în oraşul Zalău.Imediat după ocuparea teritoriul transilvănean, a început seria masacrelor împotriva populaţiei civile româneşti. Cel mai afectat de teroarea horthystă a fost Sălajul, unde au fost masacraţi 477 de români. Cea mai mare şi mai îngrozitoare atrocitate comisă de armata ungară în complicitate cu etnicii maghiari locali, unde au căzut cele mai numeroase victime nevinovate -157 de morţi- cu ocazia ocupării Ardealului, este cea de la Ip, localitate din judeţul Sălaj, aflată la 45 km de oraşul Zalău. Modul în care s-a desfăşurat acest masacru a fost stabilit de către instanţa Tribunalului Poporului din Cluj la 13 martie 1946.

Desfăşurarea masacrului hortyst

Sub pretextul răzbunării celor doi militari unguri morţi într-o explozie în comuna Ip la 7 septembrie 1940, cu ocazia trecerii trupelor prin localitate, locotenentul Vasvári Zoltán din armata horthystă părăseşte în ziua de 13 septembrie 1940 localitatea Nuşfalău unde se afla cantonat, îndreptându-se cu compania sa spre comuna Ip. Motivarea uciderii celor 157 de localnici este una fictivă, explozia producându-se din cauza unui defect de ambalaj al muniţiei, dovadă fiind faptul că cei patru români arestaţi au fost eliberaţi după aproximativ o lună.În noaptea de 13 spre 14 septembrie, în jurul orei 11 noaptea, locotenentul Vasvári Zoltán ajunge în Ip. Imediat acesta împreună cu membrii gărzii naţionale din comună s-au dus pe la casele mai multor locuitori trezindu-i din somn şi împuşcându-i. Au fost ucişi în acest mod 18 români. Crimele au fost comise înainte de miezul nopţii. Întors la sediul gărzii naţionale din Ip, Vasvári Zoltán dă indicaţii membrilor să pregătească 10 căruţe şi mai mulţi oameni pentru dimineaţă în scopul îngropării victimelor ucise până atunci. Locotenentul părăseşte apoi postul. Imediat după se aude o rafală de mitralieră trasă din sat, iar Vasvári se întoarce la sediul gărzii naţionale pretextând că sătenii români i-au atacat compania. Furios se adresează oamenilor din corpul de strajă local, spunând că va incendia comuna. Unul dintre comandanţi a încercat să-l oprească răspunzându-i că aşezarea este compusă în proporţie de 70% din maghiari. Vasvári a simulat în continuare că va da foc numai caselor româneşti, dar acelaşi comandant a protestat spunând că nici acest lucru nu este posibil întrucât gospodăriile românilor sunt răsfirate printre cele ale ungurilor. Atunci Vasvári Zoltán a cerut să i se dea oameni din garda locală care să arate soldaţilor lui caselor româneşti, pentru a-i împuşca pe vlahi. De data această ordinul i-a fost acceptat. S-au format 6 echipe de soldaţi în frunte cu câte un om din garda locală, drept călăuză. Astfel alcătuite au pornit fiecare pe străzile comunei:

• Echipa I a acţionat pe drumul ce duce spre localitatea Suplacu de Barcău. Toţi românii din această zonă care au fost găsiţi acasă au fost împuşcaţi. Şi-au găsit moartea 62 de oameni.
• Echipa a II-a a acţionat în zona bisericii şi a cimitirului din Ip. După indicaţiile date soldaţilor de către calăuza Csepei Sigismund au fost împuşcaţi 21 de locuitori.
• Echipa a III-a a mers pe drumul ce duce spre comuna Camăr. Au fost omorâţi 13 români.
• Echipa a IV-a a acţionat pe drumul către satul Zăuan, unde au fost împuşcaţi 9 locuitori.
• Echipa a V-a a mers în zona de pe malul pârâul Barcău, fiind omorâţi 36 de români.
• Echipa a VI-a trebuia să acţioneze în aceeaşi zonă cu echipa a V-a, însă locuitorul Osz Andrei, ce era folosit drept călăuză, dându-şi seama de gravitatea faptelor lor a declarat că el nu cunoaşte casele românilor, deoarece venise de puţin timp în comună. Astfel, ultimele două echipe au fost nevoite să meargă împreună.

În tot acest timp, populaţia română a fost supusă unor torturi, printre care smulgerea unghiilor, ruperea oaselor cu bâte şi paturi de armă. Mai mulţi copii au fost sfârtecaţi cu baionetele. Tortura a fost urmată de uciderea oamenilor, jefuirea cadavrelor, a caselor şi a bisericii.

A doua zi dimineaţa, din ordinul locotenentului Vasvári, mai mulţi localnici au fost puşi să sape o groapă în cimitiriul satului, iar alţi săteni au fost scoşi cu căruţele şi au mers din casă în casă pentru a ridica şi transporta cadavrele la groapa comună.

În memoria victimelor

După 1990, în comuna Ip a fost ridicat un monument în memoria victimelor pogromului horthyst, iar Armata Română a realizat un film pentru Televiziunea Română. În anul 1995, Ip a fost declarat comună martir. În fiecare an, sătenii îi comemorează pe cei ucişi în masacru la monumentul din localitate dedicat acestora.

Bibliografie

• Societatea Cultural-Ştiinţifică "George Bariţiu", Istoria României.Transilvania, Editura George Bariţiu, Cluj-Napoca, 1997, [1]
• Manea Mihai, Teodorescu Bogdan, ISTORIA ROMÂNILOR, Manual pentru clasa XII-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994.
• Ţurlea Petre, Ip si Trăznea, Atrocităţi maghiare şi Acţiune diplomatică, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1996.
• Lehrer Milton G., Ardealul pământ românesc. Problema Ardealului văzută de un american, Editura Vatra Românească, Bucureşti, 1991.

Vezi şi

• Masacrul de la Treznea
• Masacre antiromâneşti