| Metapedia Fundraiser 2018: The Internet is the foremost field in the metapolitical battle of our time. Help us hold down the front. | |||
| |||
Mihai Beniuc
Mihai Beniuc' (n. 20 noiembrie 1907, Sebiş, Arad - d. 24 iunie 1988) a fost un poet, prozator şi psiholog român.
Cuprins
Biografie
Este fiul lui Athanasie Beniuc şi al Veselinei. Urmează Liceul Moise Nicoară între 1921-1927 din Arad, unde îl are ca profesor de literatură pe profesorul Alexandru T. Stamatiad. Debutează în revista liceului, „Laboremus”. Participă la cenaclul lui Victor Papilian. Licenţiat în psihologie, filozofie şi sociologie al Universităţii din Cluj, în 1931. După o specializare la Hamburg cu J. von Uexkull în psihologia animalelor, a parcurs ierarhia universitară de la asistent la profesor universitar. După terminarea celui de-al doilea război mondial, este conferenţiar la Facultatea de Psihologie din Cluj (ca specialist în psihologia animalelor) şi autorul unor volume de versuri (Cântece de pierzanie, 1938, Cântece noi, 1940, Oraşul pierdut, 1943), privite de public şi de critica literară cu înţelegerea şi simpatia cu care este privită arta naivă.Moare la 24 iunie 1988 şi este înmormântat în Cimitirul Evanghelic Luteran din Bucureşti.
Opera
Volume de versuri
- Cântece de pierzanie, 1938
- Cântece noi, 1943
- Oraşul pierdut, 1943
- Un om aşteaptă răsăritul, 1946
- Mărul de lângă drum, 1954
- Steaguri, 1951
- Cântec pentru tovarăşul Gheorghiu Dej,1951
- Partidul m-a învăţat, 1954
- Trăinicie, 1956
- Azimă, 1956
- Inima bătrînului Vezuv, 1957
- Cu un ceas mai devreme, 1959
Romane
Afilieri
- Preşedinte al Uniunii Scriitorilor din România
- Membru titular al Academiei Române
Bibliografie
- Dicţionarul scriitorilor români, coordonatori Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, A-C, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1995
- Dicţionarul general al literaturii române, coordonator general Eugen Simion, A-B, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2004
