Mircea Zorileanu

Mircea Zorileanu (n. 14 octombrie 1883, Bucureşti,a fost un ofiţer, unul dintre pionierii aviaţiei române, fiind al doilea aviator brevetat în România, după Ştefan Protopopescu.

Mircea Zorileanu se naşte în 14 octombrie 1883 ca al treilea şi ultimul copil al medicului militar Mr. Nicolae Zorileanu, care ulterior avea să avanseze până la gradul de general de brigadă, şi al Eufrosinei Popescu. Numele de familie provine de la cel al cătunului Zorila, (sau, după alte surse Zorileni situat în comuna Broşteni din judeţul Mehedinţi, de unde tatăl său era originar.

La 22 iunie 1905 Mircea Zorileanu primeşte gradul de sublocotenent şi este repartizat la Regimentul 1 roşiori din Galaţi. În dorinţa de a se perfecţiona, urmează Şcoala specială de cavalerie din Târgovişte, iar în 1909 Şcoala de cavalerie italiană de la Tor di Quinto. La 1 aprilie 1909 este mutat la Divizionul de cavalerie Dobrogea, cu garnizoana la Tulcea. Exact peste un an, la 1 aprilie 1910 este avansat locotenent. În vara anului 1910 suferă, în urma unei căzături de pe cal, câteva fracturi şi este declarat inapt pentru echitaţie.

La 1 aprilie 1912 Cele două şcoli de aviaţie care funcţionau la Cotroceni se unesc. Sesizându-se potenţialul aviaţiei, sub patronajul lui Carol I se înfiinţează Liga Naţională Aeriană, a cărei şcoli de aviaţie era la Băneasa. Aici sunt detaşaţi în iulie 1912 Mircea Zorileanu şi Nicolae Capşa. Aici, în 20 octombrie 1912 reuşesc să urce la 2500m, nou record naşional, însă, datorită condiţiilor de zbor (aparat fără cabină) Zorileanu se îmbolnăveşte şi are nevoie de un an de spitalizare. După revenire, în data de 1 aprilie 1914 este avansat căpitan. Continuă seria recordurilor şi în data de 17 septembrie 1915 trece pentru prima dată în zbor munţii Carpaţi.

În toamna anului 1910, cu puţini bani pleacă în Franţa, la şcoala de aviaţie Blériot a lui Roger Sommer, de la Mourmelon le Grand, pe care o frecventează între 12 noiembrie 1910 şi 13 februarie 1911, fără însă a obţine brevetul de pilot în acel moment. Reîntors în ţară este solicitat să devină instructor la „Şcoala de pilotaj” de la Bucureşti a prinţului George Valentin Bibescu. Deşi era bun pilot, nu era încă brevetat, astfel că în data de 15 iulie 1911 execută în faţa unei comisii militare un zbor cu un monoplan Blériot, zbor în urma căruia primeşte al doilea brevet de aviator acordat în România

În anul 1937 Aeroclubul Regal al României i-a ridicat un monument în piaţa Quito din Bucureşti, la întretăierea străzilor Paris, Praga şi Varşovia, monument în temelia căruia este zidită urna, adusă în ţară de la Nervi, cu cenuşa maiorului aviator Mircea Zorileanu.

Bibliografie

• Comandor Andrei Popovici – „Maestrul” Zorileanu, Bucureşti: Sburătorii României (continuarea a Aripi româneşti), nr. 1/1945
• Comandor (r) Constantin Iordache – Un distins aviator de la începuturile aeronauticii române: Mircea Zorileanu, Bucureşti: Modelism Internaţional, nr. 5-6/2008
• Constantin Mihai Todor Aeroclubul „Mircea Zorileanu” aspera.ro, accesat 7 februarie 2009
• Corneliu C. Ionescu Poetul înălţimilor - Aviator Mircea Zorileanu, Bucureşti: Editura Militară, 1983 (123 p)

Legături externe

• Mircea Zorileanu la earlyaviators.com