Ovid Densusianu

De la Metapedia
Salt la: navigare, căutare

Ovid Aron Densusianu (numele de familie pronunţat Densuşianu, 29 decembrie 1873, Făgăraş9 iunie 1938, Bucureşti) a fost un filolog, lingvist, folclorist, istoric literar şi poet român, membru al Academiei Române şi profesor la Universitatea din Bucureşti

Opera

  • Istoria limbii române (2 volume, 1901-1938), prima mare operă de sinteză consacrată originii şi evoluţiei limbii române (până în secolul al XVI-lea inclusiv)
  • Graiul din Ţara Haţegului (1915)
  • Sufletul latin şi literatura nouă (2 volume, 1922)
  • Viaţa păstorească în poezia noastră populară (2 volume, 1922-1923)
  • Literatura română modernă (3 volume, 1929-1933)
  • Dicţionarul etimologic al limbii române. Elementele latine, în colaborare cu I.-A. Candrea (1907-1914)
  • Graiul nostru, împreună cu I.-A. Candrea şi Theodor Sperantia, o culegere de texte dialectale româneşti (2 volume, 1906-1907).

Aprecieri critice

Ovid Densusianu a întemeiat şi a condus revistele Viaţa nouă (1905-1925) şi Grai şi suflet (1923-1938). A studiat fenomenele de limbă în strânsă legătură cu folclorul şi etnografia. Este creatorul şcolii lingvistice de la Bucureşti. Studiile sale se remarcă prin bogăţia documentării, claritatea expunerii, prin grija pentru obiectivitatea ştiinţifică, alterată însă uneori de limitele mecaniciste ale concepţiei neogramatice căreia i-a fost ataşat. În domeniul literaturii, Densusianu a fost unul dintre promotorii curentului simbolist în România, el însuşi publicând poezii sub pseudonimul Ervin.

Afilieri

Bibliografie

  • Al Popescu Telega, Ovid Densusianu, Craiova, Editura Ramuri, 1934
  • Dicţionar enciclopedic român, Bucureşti, Editura Politică, 1962-1964
  • Marin Bucur, Ovid Densusianu, Bucureşti, Editura Tineretului, 1967
  • Jana Balacciu, Rodica Chiriacescu, Dicţionar de lingvişti şi filologi români, Bucureşti, Editura Albatros, 1978, p. 108-111
  • Marin Buga, Ovid Densusianu, folclorist, Bucureşti, Editua Grai şi Suflet - Cultura Naţională, 2003
  • Ovid Densusianu în amintirea şi conştiinţa critică românească, ediţie îngrijită de Ion Diaconu şi Ioan Şerb, studiu introductiv de Ioan Şerb, Bucureşti, Editua Grai şi Suflet - Cultura Naţională, 2005