Pactul Ribbentrop-Molotov

Pactul Ribbentrop-Molotov mai este cunoscut sub numele de Pactul Stalin-Hitler, dar şi ca „Tratat de neagresiune între Uniunea Sovietică şi Reich-ul German", şi a fost semnat la 23 august 1939 la Moscova, de către miniştrii de externe ai celor două puteri, Viaceslav Molotov din partea sovieticilor iar Joachim von Ribbentrop din partea germană.

Contextul

Deceniul al patrulea al secolului este prefigurat de accentuarea divergenţelor politice, militare şi economice între marile puteri care au pregătit declanşarea unui nou război. Acţiunea agresivă a statelor învinse în primul război mondial a fost încurajată de atitudinea îngăduitoare manifestată de puterile occidentale faţă de primele încălcări ale tratatelor de la Versailles.

Momentul de vârf al deteriorării situaţiei internaţionale l-a reprezentat acordul de la Munchen din septembrie 1938 prin care Cehoslovacia era încorporată parţial de către Germania.

Conţinutul şi consecinţele tratatului

Tratatul era alcătuit din 7 puncte la care se adăuga o anexă secretă. Prin tratat se stabileau sferele de influenţă din Europa. Astfel, Germaniei îi revenea Europa Apuseană, iar Uniunii Sovietice cea răsăriteană.

URSS a manifestat interes pentru Basarabia, iar pentru că nu existau precizări clare în legătură cu teritoriile ce puteau fi preluate a emis pretnţii şi asupra statelor baltice pierdute la finele primului război mondial. Germania în schimb era indiferentă faţă de Basarabia, însă o interesa restul României, vizând în special petrolul românesc. Acest tratat a constituit un şoc pentru autorităţile româneşti, şoc ce se va accentua după aflarea prin intermediul presei occidentale de existenţa anexei secrete. Salvarea temporară a situaţiei s-a realizat printr-o iniţiativă a României prin constituirea blocului neutrilor.

Totuşi prevederile acestui tratat au condus la mutilarea teritoriului românesc prin noi acţiuni revizioniste.

Prima acţiune revizionistă împotriva României s-a declanşat la 28 iunie 1940 prin nota ultimativă lansată de URSS prin care se cerea acceptarea Basarabiei, Bucovinei şi evacuarea populaţiei.

Următoarea acţiune revizionistă a constituit-o lansarea pretenţiilor ungare asupra Transilvaniei, pretenţii neacceptate de România, dar impuse de Germania şi Italia la 30 august 1940 prin al doilea Dictat de la Viena (primul dictat a fost pentru Cehoslovacia şi Polonia).

A treia acţiune revizionistă a fost finalizată în septembrie 1940 prin tratatul de la Craiova ce asigura Bulgariei partea de sud a Dobrogei denumită Cadrilater.

Aceste pierderi teritoriale au condus la agravarea situaţiei României izolată politic şi militar şi nevoită să accepte apropierea de Germania. ru:Договор о ненападении между Германией и Советским Союзом